Aşezământul se află la 19 km de Bucureşti, în satul Pasărea, din comuna Brăneşti, chiar la confluenţa pârâurilor Pasărea cu Şindriliţa. Mănăstirea a fost ridicată în secolul al XIX-lea, în timpul domniei lui Caragea Vodă (1754 – 1844). Iniţiativa i-a aparţinut stareţului Mănăstirii Cernica, Arhimandritul Timotei, care fusese rugat de trei călugăriţe să le construiască un mic schit.

Prima biserică şi icoana cu puteri tămăduitoare

Localnicii s-au implicat în pregătirile pentru construcţie, care a fost ridicată din lemnul adus de la o biserică demolată din Bucureşti, care purta hramul Sfântului Nicolae. Astfel, într-o poiană liniştită a fost ridicată prima biserică din lemn, care, însă, a fost distrusă de cutremurul din 1838. Tot atunci, s-au construit 14 chilii pentru măicuţe. Acestea erau ridicate din gard şi acoperite cu trestie. La ora actuală, locul unde a existat biserica este marcat printr-o troiţă, iar icoana Sfântului Ierarh Nicolae este pictată pe biserică. Mănăstirea poartă hramul Sfânta Treime şi în biserică se află racla cu moaştele Sfântului Pantelimon, Sfântului Mucenic Mina şi Sfântului Mercurie. Tot acolo se află icoana Maicii Domnului, despre care se spune că are puteri tămăduitoare.

Legenda ţinutului

Există mai multe legende cu privire la prima construcţie, însă cea mai plauzibilă pare cea care datează din anul 1813. când Arhimandritul Timotei a căutat împreună cu cele trei călugăriţe în căutarea locului potrivit pentru construcţie. Au cutreierat pădurile de la marginea Codrilor Vlăsiei, când au observat că sunt însoţiţi în permanenţă de o pasăre cu un ciripit aparte. La un moment dat, pasărea s-a oprit sub un stejar bătrân şi a început să facă şi mai multă gălăgie, parcă vrând să atragă atenţia asupra ei. Acela a fost momentul in care stareţul Timotei a înfipt toiagul în pământ şi a spus cu hotărâre: „Aici să fie altarul bisericii!”. Apoi a binecuvântat locul şi a ales numele schitului: Pasărea.

Adăpost şi ajutor în timpul războiului

În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, Mănăstirea Pasărea a adăpostit mai multe personalităţi ale culturii noastre, printre care se numărau: Mihail Sadoveanu, Ion Marin Sadoveanu, Victor Eftimiu sau Patriarhul Nicodim. Măicuţele de la mănăstire s-au implicat în îngrijirea răniţilor, în timpul războiului. Erau alese cele care au lucrat mai mult timp în sala de operaţii şi trimise cu trenul sanitar în spatele frontului, unde se aflau ostaşii răniţi pe câmpurile de luptă. După ce făceau tot ce se putea face pentru răniţi, se întorceau cu nava Uranus în port la Giurgiu şi, astfel, reveneau la mănăstire.