Călin Goia ne-a dezvăluit reţeta succesului său
În aceste vremuri în care succesul este sinonim cu senzaţionalul, solistul trupei Voltaj îi redă adevărata definiţie cu o modestie care te cucereşte, mai ales când ştii că piesele pe care le cântă sunt permanent în topurile muzicale, iar concertele pe care le are se ţin cu casa închisă.
Imaginaţi-vă în centrul Capitalei,în iureşul necontenit al oraşului,un spaţiu neaşteptat de cald în care poţi bea un ceai şi poţi mânca nişte prăjiturele aşa cum le face bunica. Locul se numeşte „Camera din faţă”,ceainăria pe care solistul trupei Voltaj şi-a deschis-o împreună cu câţiva prieteni,gândindu-se cu nostalgie la copilărie. Aici,Călin Goia mi-a povestit cu un dulce accent ardelenesc care este reţeta succesului imens de care se bucură şi,mai ales,care sunt cele mai importante lucruri din viaţa lui în acest moment.
Care este istoria cafenelei tale,„Camera din faţă”, sau ceainăriei?
E un concept nou ca şi muzica noastră. Lumea ne întreabă:«Ce cântaţi? Rock,pop...» Aşa şi aici! Este un loc în care poţi să bei un ceai sau o cafea,şi a apărut în urma unor discuţii cu prietenii,cărora le povesteam cum mă trezeam la bunica mea şi ea îmi pregătea un ceai şi pâine cu dulceaţă,iar bunicul meu citea ziarul şi bea cafea...
Vezi acest loc ca pe unul monden,în care se strâng toate vedetele?
Dimpotrivă,ca pe un loc liniştit,contrar muzicii pe care o cânt şi a concertelor pe care le susţin,unde e o descătuşare de energie. Aici poţi veni după concert,ca să te odihneşti.
Că tot a venit vorba de mondenităţi,tu şi colegii tăi din trupa Voltaj aveţi un enorm succes prin muzică,dar sunteţi scumpi la vedere la evenimentele din showbiz...
Suntem genul mai retras,nu ne simţim în largul nostru la astfel de evenimente. Mai mergem din când în când şi doar dacă este obligatoriu. Nu ne-a plăcut niciunuia dintre noi să fim în atenţia presei sau a televiziunilor. Ne-am apucat de meseria asta din dragoste pentru muzică şi din plăcerea de a cânta.
Ce se află de fapt în spatele succesului?
Foarte multă muncă şi greutăţi! Este cum e viaţa în general,şi cu bune,şi cu rele! Dar,una peste alta,mă simt norocos pentru că în România reuşesc să trăiesc făcând ce-mi place,că am o familie pe care o iubesc. Ei sunt totul pentru mine. Indiferent cât de mult iubesc muzica,tot familia e pe primul loc.
Care au fost momentele cele mai dificile din cariera ta?
În 2002,când am avut un an plin de accidente. A început cu cel al lui Oliver,când,la concertul de la Satu Mare,s-a rupt scena şi el a rămas imobilizat la pat 4 luni. În acceaşi vară,basistul nostru a fost implicat într-un accident rutier în care şi-au pierdut viaţa fetiţa şi logodnica lui. Atunci a fost un moment de cotitură,pentru că eram decişi să nu mai urcăm pe scenă. Publicul ne-a susţinut foarte tare şi ne-a ajutat să depăşim această cumpănă.
Cum acceptă soţia ta mulţimea de fane care vine la concerte? Este puţin geloasă?
Soţia mea nu este deloc geloasă. Avem încredere unul în celălalt. Număr pe degete geloziile de genul acesta.
Cum v-aţi cunoscut?
Ea era studentă la Relaţii publice şi Comunicare şi-şi căuta un job,iar noi căutam o asistentă la firma care impresaria şi organiza concertele trupei Voltaj,pe care tocmai o pusesem pe picioare. Aşa a devenit primul nostru angajat şi după vreo 2-3 ani,în care am fost foarte buni prieteni,ea a decis să plece într-o agenţie de publicitate. Am păstrat relaţia şi ulterior am devenit iubiţi. Fiind mai întâi atât de buni prieteni,am ştiut că putem rămâne împreună toată viaţa.
Ce te-a atras la ea?
Nu a fost dragoste la prima vedere,dar ce m-a cucerit la ea când a venit la interviul de angajare a fost zâmbetul ei!
Fiind părinţii a doi băieţi năzdrăvani,mai aveţi timp doar pentru voi doi?
Ne creăm nişte escapade cel puţin de două ori pe an,în care fugim într-un oraş frumos din ţară sau din străinătate,şi atunci avem momentele noastre romantice. Dar în fiecare zi găsim un moment în care să fim doar noi doi.
Care este ultimul gest romantic cu care ai surprins-o?
În general,o surprind cu mesaje total neaşteptate în care-i spun cât de mult o iubesc!
Ai vrea ca băieţii tăi să urmeze o carieră muzicală?
Foarte mulţi m-au întrebat acest lucru. Eu am norocul să trăiesc făcând ce-mi place. Aş vrea să aibă şi ei norocul ăsta. Orice ar vrea să facă,eu îi voi susţine,atâta vreme cât se vor ţine de şcoală.
