În 1901, dintr-o cabană veche, care aparţinea familiei Cantacuzino, a fost pusă piatra de temelie a acestui castel. Construcţia a fost proiectată de arhitectul Grigore Cherchez şi a fost finalizată în anul 1911. Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino, unul dintre cei mai bogaţi oameni ai timpurilor, a fost cel care a cerut ridicarea acestui rafinat monument architectural.

 

Aleile pietruite ale castelului

Cu o formă pavilionară, castelul se întinde pe o suprafaţă de 3.148 mp. Construcţia cu pereţi din piatră cioplită şi cu acoperiş din ţiglă, este formată din demisol, parter şi etaj. Aleile care înconjoară castelul, alei pavate cu piatră cărată din râurile din zonă, duc spre fântâni arteziene dar şi spre o grotă cu “perdele” de apă, despre care se spune că ar fi fost acolo dinainte de construcţia castelului. Tot acolo se mai află un pavilion de serviciu, o vilă administrativă şi o capelă.


Ştiai că…

…legenda spune că prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino ar fi avut în gând să paveze curtea castelului cu monede de aur. De asemenea, ţigla care acoperă castelul, să fie tot din monede de aur. Scopul lui era să aibă cel mai măreţ castel din România.

 

Interioare luxoase

Ca un autentic monument istoric, interiorul te invită să admiri colecţia unică de heraldică, care reprezintă chiar portrete ale membrilor familiei Cantacuzino dar şi blazoanele familiilor de boieri care au fost înrudite cu aceştia. Pictura murală din interior a fost realizată de artişti aduşi special de la Veneţia. Atmosfera încărcată de istorie din interiorul castelului te transpune automat în timp. Eleganţa dată de candelabrele, vitraliile, plafoanele cu grinzi pictate, balustradele de lemn, de piatră sau din fier forjat, te fac să te gândeşti la o sală de bal. De asemenea, în unele încăperi te poţi bucura de atmosfera de reşedinţă boierească, prin prezenţa şemineelor din piatră albă, cu ornamente din mozaic.

 

Castelul care a înfruntat timpul

Castelul a trecut prin mai multe schimbări, de-a lungul timpului. A fost naţionalizat în anul 1948, devenind apoi un sanatoriu al Ministerului de Interne. Din 2010, a fost redeschis pentru vizitare şi, de atunci, este gazdă a evenimentelor culturale, a concertelor, a nunţilor sau a altor evenimente importante.

În pofida vremurilor grele, Castelul Cantacuzino a răzbit şi a rămas în picioare, iar la ora actuală atrage turişti de pretutindeni, dornici să-l descopere în detaliu şi să se bucure de aerul tare şi curat, de munte, plimbându-se pe aleile lui. La restaurantul din curtea castelului, te poţi răsfăţa cu ceva bun de mâncare şi de băut, având o panoramă superbă.