Bomba de 50 de megatone a fost detonată de ruşi pe insula Novaia Zemlia şi se estimează că a fost egală cu tot armamentul utilizat în cel de Al Doilea Război Mondial multiplicat de zece ori.

Experţii consideră că „bomba ţarului” a avut rol propagandistic, mai ales că a fost utilizată în scop demonstrativ. Motivul creării ei a fost descurajarea unui eventual atac din partea Statelor Unite ale Americii.

Potrivit historia.ro, „la începutul anilor ’60, URSS era încă departe de paritatea nucleară cu SUA . Până la mijocul anilor’60, arsenalul nuclear al Statelor Unite a atins vârful dezvoltării cu cele 30000 de focoase nucleare americane. Într-un scenariu de război nuclear limitat, SUA ar fi putut câştiga datorită faptului că puteau iniţia mai multe contralovituri nucleare. URSS va ajunge să deţină paritatea nucleară cu SUA abia la începutul anilor’70 în schimbul unor mari sacrificii financiare care au împovărat şi mai mult economia sovietică”.

Se pare că „bomba ţarului” a avut efecte psihologice în rândul administraţiei americane. După încetarea Crizei Rachetelor din Cuba (1962), Kennedy şi Hruşciov au semnat, în 1963, un acord de interzicere a testelor nucleare atmosferice.

Cum a fost creată „bomba ţarului”

La 10 iulie 1961, Hruşciov a convocat o şedinţă la care au luat parte savanţii ruşi implicaţi în programul nuclear sovietic. Proiectantul şef, Andrei Saharov, şi echipa sa au primit misiunea de a dezvolta până în toamna anului 1961, o armă nucleară care să depăşească puterea de distrugere a tuturor armelor nucleare testate până atunci. Astfel a apărut RDS-220, pe care proiectanţii au numit-o „Marele Ivan”, cunoscută în Occident ca „bomba ţarului”.

În momentul detonării, la 30 octombrie 1961, efectele au fost devastatoare. S-a creat o undă de şoc care a spart ferestrele chiar şi la distanţa de 900 de kilometri.

Foto: historia.ro