În anul cel din urmă petrecut de Mântuitor pe Pământ, după cum stă scris în Sfânta Scriptură, Iisus a mers împreună cu apostolii Petru, Iacov şi Ioan pe Muntele Tabor: „Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus pe un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca Soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. (...) un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L». Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte.“ (Sfânta Evanghelie după Matei 17,1-6). Acest moment de revelaţie a slavei divine prin chipul omenesc al Mântuitorului este sărbătorit anual de creştinii de pretutindeni şi trăit cu intensitate sporită în bisericile şi mănăstirile care poartă hramul „Schimbarea la Faţă a Domnului“. În această zi, cei care ţin postul Adormirii Maicii Domnului, început la 1 august, au dezlegare la peşte.

Minunea de la mănăstirea de pe Muntele Tabor

Miracolul ivirii norului pe Muntele Tabor se petrece şi în zilele noastre în acelaşi loc, care este şi unul dintre principalele locuri de pelerinaj din Ţara Sfântă, încă din secolul al IV-lea. În timpul Sfintei Liturghii, slujbă care se ţine cu ocazia praznicului „Schimbarea la Faţă a Domnului“ pe stil vechi, după Calendarul Iulian, între 18 şi 19 august, apare pe cer un nor luminos. Acesta se întinde deasupra muntelui în zona în care s-a ridicat o mănăstire ortodoxă în secolul al XIII-lea, cu eforturile unui călugăr român, Irinarh Roseti. În timp ce toţi cei prezenţi în această biserică ortodoxă cântă Imnul Heruvic, norul pare că se apropie. Din cer se desprind mici sfere albe care coboară pe turla bisericii. Este un fenomen extraordinar care n-a putut fi explicat.

Prima comunitate a Meteorei, la Mănăstirea Metamorfozei

Una dintre cele mai cunoscute mănăstiri cu hramul Schimbarea la Faţă este numită şi Marele Meteor sau Schitul Metamorfozei, cea mai mare dintre toate cele şase ale Meteorei, un cunoscut centru monahal al creştinătăţii răsăritene situat în Grecia, în nord-estul câmpiei Thesaliei. De întemeierea ei, în anul 1388, pe o stâncă aflată la o înălţime de circa 400 de metri, se leagă numele Sfântului Atanasie Meteoritul, cel care a organizat prima comunitate a Meteorelor. Până în anul 1923, accesul pe stâncă se făcea cu un lift improvizat, o plasă ridicată printr-un sistem ingenios.

Mănăstirea «Schimbarea la Faţă» din Bulgaria

Aproape de vechea capitală medievală a Bulgariei, Veliko Târnovo, pe drumul spre Ruse, se află Mănăstirea „Preobrazhenski“ sau „Schimbarea la Faţă“, cel mai mare aşezământ monahal din zonă şi al patrulea din Bulgaria. Distrusă de turci în secolul al XIV-lea, mănăstirea a fost reclădită la distanţă de 500 de ani după aceea. Dacă ajungi s-o vizitezi, vei descoperi o pictură murală deosebită, realizată de celebrul pictor bulgar Zahari Zograf. Cea mai cunoscută parte este cea numită Roata vieţii, compusă dintr-un inel interior, format din lunile anului, anotimpuri şi virtuţile omului, şi un alt inel exterior, care prezintă etapele vieţii şi lupta omului de a strânge averi. La baza roţii stau moartea şi iadul.