Cȃt de mult trăiesc unii

1 79915 original jpg jpeg

Se mai mȃndresc unii că ajung să sufle-n lumȃnări la o sută de ani, de parcă asta ar fi cine ştie ce chestie! Habar n-au ei că vecini de planetă de-ai lor au trăit să-l vadă şi pe Ştefan cel Mare! Ba unii chiar şi pe Tutankhamon!

Molusca bivalvă: 500 de ani şi mai bine

Arctica islandica trăieşte, după cum bine îi zice şi numele, în profunzimile marine ale Atlanticului de nord. Specimene pescuite şi menţinute în captivitate au trăit până la 400 de ani! Metoda măsurătorii a fost bazată pe numărarea striaţiilor de creştere de pe cochilie. Cel mai bătrȃn exemplar cunoscut de specialisti a avut 507 ani (cȃnd l-au studiat era deja mort). Specialiştii au numit molusca „Ming“, pentru că, na, era de pe vremea dinastiei chinezeşti cu acelaşi nume. Ca porţelanurile!

Rechinul de Groenlanda: 400 de ani

„Din Oceanul Arctic/ Iese un peşte... bunic”. Somniosus microcephalus nu e chiar peşte, e mamifer acvatic. Acest monstruleţ de 5 m lungime ajunge să trăiască şi 400 de ani din istoria planetei. E campionul absolut al longevităţii la vertebrate. Creşte cam cu 1 cm pe an. Prin 2010, cȃţiva rechinasi dintr-ăştia au fost prinşi, în mod accidental în plasele de pescuit. Cum cercetătorii nu pierd nicio ocazie ca să mai facă nişte măsurători, au început să le stabilească vȃrstele, prin metoda datării cu carbon 14. Rezultatele? Năucitoare! O domniţă-rechin atinsese venerabila etate de 392 de ani! E adevărat, cu o marjă de eroare de 120 de ani – dar, la vârsta asta, ce mai contează un secol în plus sau în minus?

Papagalul-bufniţă Kakapo: 90 de ani

Pasărea e o ciudăţenie, te duce cu gȃndul o idilă ilicită dintre o bufniţă şi un papagal. Zburătoarea, numită şi Strigops habroptila, poate fi admirată doar în Noua Zeelandă, în zone lipsite de prădători. Ȋn fine, aici a fost şi mȃna miloasă a  omului, care a văzut că specia e pe cale de dispariţie şi ce şi-a zis? „Ia să-l mutăm noi pe kakapo undeva, unde să nu-l mai bȃrȃie nimeni la cap“. Aşa s-a făcut că, între 1980 şi 1990, întreaga populaţie de kakapo a fost mutată din nordul ţării în nişte insuliţe din împrejurimi, mai ferite de prădători şi cu papa bun. Anul trecut erau identificate şi listate 154 de specimene, intens monitorizate. Kakapo sunt foarte vulnerabili în faţa pisicilor şi herminelor, ca să nu mai spunem că şi şobolanii poftesc la ouăle lor. Acum, de cȃnd au un habitat ceva mai sigur, kakapo pot, în sfȃrşit, să-şi aniverseze chiar şi 90 de ani de viaţă! Hai să fii sanatos, domnu’ kakapo!

Meduza Turritopsis dohrnii – practic, nemuritoare!

Nemuritoare, ca Dumnezeu. Diferenţa e că Dumnezeu n-are început, pe cȃtă vreme meduza asta are, totuşi, unul. Trăitoare în Mediterana şi în apele Japoniei, Turritopsis dohrnii nu măsoară decȃt 5 mm în diametru şi are capacitatea extraordinară de a se regenera încontinuu. Asta se întȃmplă graţie unui proces celular numit transdiferenţiere, ce presupune nu doar că poate să-şi oprească îmbătrȃnirea, ci şi să întinerească! Vă imaginaţi că ăsta e un subiect de studiu fascinant pentru oamenii de ştiinţă. Descoperirea uluitorului fenomen a fost făcută întȃmplător. Un cercetator distrat (cum altfel?) a uitat o meduză pe planşa de lucru în laborator şi a lipsit un week-end întreg. La întoarcere, ce vede? Meduza nu doar că nu murise, dar trecuse la un stadiu de viaţă anterior, denumit „polip“. Chiar dacă e incapabilă să moară cu de la sine putere, duşmanii ei sunt poluarea apelor, prădătorii, diverse boli care ar putea sa-i semneze certificatul de deces.

: