Ce au spus chiar înainte de a muri? Ultimele cuvinte memorabile ale unor personalităţi din istoria lumii
Alături de epitafuri, note lăsate de cei care au intenţionat să se sinucidă şi scrisori, enunţurile improvizate de personalităţi istorice aflate în pragul morţii au trezit cel mai mare interes.
De la „Şi tu, Brutus?” rostit de Iulius Caesar, ultimele cuvinte au fascinat întotdeauna. Puţini dintre noi sunt înzestraţi cu luciditatea necesară pentru a spune ceva interesant în ultimele momente şi mai puţini vor avea norocul să le fie înregistrate ultimele observaţii, considerate a fi de interes dincolo de cercul restrâns de persoane dragi şi cunoştinţe. Aceste 3 personalităţi ale istorie, deliberat sau fără să vrea, au spus ceva remarcabil în pragul morţii, înainte de a păşi în lumea de dincolo!
Winston Churchill - „M-am plictisit de toate!‟
Puţini au dus o viaţă aşa de plină de evenimente, de realizări şi eşecuri, precum Winston Churchill (1874 - 1965). Este cunoscut mai ales pentru faptul că a fost un lider în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Tatăl său a fost lord şi un proeminent politician al Partidului Conservator, iar mama o moştenitoare bogată americană. Nici unul dintre ei n-a avut timp să-l vadă atât de des pe cât şi-ar fi dorit Churchill. Trimis la un internat, a arătat puţin din strălucirea care i-ar marca viaţa ulterioară, aşa că tatăl său l-a trimis în armată.
În anul 1893, Churchill a avut nevoie de 3 încercări pentru a trece examenele de admitere şi pentru a se înscrie ca ofiţer cadet. Peste 2 ani, era ofiţer de cavalerie şi a preluat un post secundar ca reporter de război, aducând primele sale poveşti din Cuba. În anul următor şi-a însoţit regimentul în India, iar în 1898 a participat la campania Nilului care a cucerit Sudanul. În timpul bătăliei a acelei campanii, Churchill a luat parte la ultima misiune de cavalerie din istoria armatei britanice.
Avea doar 25 de ani când s-a întors în Marea Britanie. Era deja o celebritate. Hotărât să calce pe urmele tatălui său, a transformat celebritatea într-o carieră politică. A câştigat alegerile pentru parlament în anul 1900 ca deputat conservator, dar conflictele din ce în ce mai mari din partidului său l-au determinat să se alăture liberalilor peste 3 ani. Pe la 1908 se afla deja în guvern ca ministru de cabinet, cel mai tânăr din ultima jumătate de secol.
Când a izbucnit Primul Război Mondial, Churchill a fost criticat pentru o serie de eşecuri navale de la începutul războiului, culminând cu dezastruoasa Campanie Gallipoli din 1915 a cărei prăbuşire umilitoare l-a obligat să demisioneze, fapt care l-a trimis în prima dintre numeroasele sale crize de depresie.
După Primul Război Mondial, şi-a recâştigat funcţia şi s-a întors la conservatori, alăturându-se guvernului în calitate de cancelar. Perioada sa de cancelar s-a dovedit dezastruoasă. În perioada aceea, lira britanică supraevaluată a atras o prăbuşire a exporturilor, ducând la concedieri masive, frământări ale forţei de muncă care au paralizat Marea Britanie.
După aceste dezastre, Churchill avea o reputaţie politică slabă. Când conservatorii au recâştigat puterea, nu a fost invitat să intre în cabinet şi a petrecut deceniul în izolare politică. Numit prim-ministru în anul 1940, şi-a consolidat locul în istorie ca lider de război al Marii Britanii.
După victoria finală, a revenit la scris, câştigând un premiu Nobel pentru literatură pentru memoriile sale din al Doilea Război Mondial. După o astfel de viaţă, a fost probabil de înţeles de ce ultimele sale cuvinte înainte de a muri în anul 1965 au fost „M-am plictisit de toate!‟.
FOTO: Shutterstock
Karl Marx - „Ultimele cuvinte sunt pentru proştii care nu au spus suficient! ‟
Filosof şi socialist radical german, Karl Marx (1818 - 1883) a pus bazele marxismului prin lucrările sale „Manifestul Partidului Comunist‟ şi „Capitalul. Critică a economiei politice‟. Născut în Prusia, în anii 1840 a devenit jurnalist radical. Scrierile sale au fost văzute ca periculoase de către autorităţi, iar în câţiva ani a fost expulzat din Germania, Franţa, Belgia, apoi din nou din Germania, înainte de a găsi refugiu la Londra, unde s-a stabilit şi a trăit pentru tot restul vieţii.
Tatăl lui a fost un avocat de succes, care s-a convertit de la iudaism la luteranism pentru a evita restricţiile legale care le interziceau evreilor accesul în înalta societate. Karl a primit o educaţie liberală într-o şcoală în care n-a fost văzut cu ochi buni. A confiscat scrieri considerate subversive din bibliotecă şi a forţat schimbarea personalului didactic.
Primii ani de învăţământ superior ai lui Marx au fost marcaţi de note slabe şi un comportament revoltător înainte de a se îndrepta spre un studiu serios al filosofiei. A fost puternic influenţat de Hegel şi s-a alăturat unui grup studenţesc radical care a marcat începutul transformării sale într-un gânditor radical şi revoluţionar. Şi-a obţinut doctoratul în anul 1841, dar politica sa l-a împiedicat să obţină un post ca profesor, aşa că s-a îndreptat spre jurnalism. Peste un an, ziarul său a fost suprimat şi a fost nevoit să se mute la Paris unde l-a cunoscut pe Freidrich Engels. Cei doi au început o colaborare care avea să revoluţioneze lumea.
În 1845, pruşii i-au presat pe francezi să-l expulzeze şi s-a mutat în Belgia, unde a fondat un comitet de corespondenţă pentru socialiştii europeni. Acest lucru i-a inspirat pe socialiştii englezi să formeze Liga Comunistă şi le-au cerut lui Marx şi Engels să scrie o platformă pentru partidul lor. Aşa a apărut „Manifestul Partidului Comunist‟, publicat în anul 1848. La scurt timp după aceea, Marx a fost expulzat şi din Belgia. A plecat în Franţa, apoi s-a întors în Prusia, dar îşi pierduse cetăţenia, aşa că a ajuns la Londra în anul 1849. Şi-a petrecut restul vieţii scriind, iar în 1867 a publicat „Capitalul‟, care, alături de lucrarea anterioară, a devenit piatra de temelie filosofică a marxismului şi a teoriei comuniste.
Pe patul de moarte, în anul 1883, i s-au cerut ultimele cuvinte, iar el a rostit cu greu: „Ieşi afară! Ultimele cuvinte sunt pentru proştii care nu au spus suficient!”.
Che Guevara - „Trage, laşule! Doar vei ucide un bărbat!‟
Ernesto „Che‟ Guevara (1928-1967) a fost un marxist argentinian care a devenit cunoscut în timpul Revoluţiei cubaneze. Imaginea sa a devenit un simbol al antiimperialismului şi, după moartea sa, a fost considerat un martir. Născut în Argentina în 1928, Guevara a crescut într-un mediu de stânga. În ciuda faptului că suferea de astm, a excelat în atletism. A studiat medicina şi a călătorit prin America de Sud, cu motocicleta, la începutul anilor 1950. În acea perioadă, a fost impresionat de condiţiile de sărăcie, inegalitate şi nedreptate, ceea ce l-a convins să meargă pe calea marxismului.
A decis să abandoneze medicina, concluzionând că doar o revoluţia ar putea alunga suferinţa maselor. S-a mutat în Guatemala în anul 1953, al cărui guvern sub progresistul Jacobo Arbenz încerca reforma funciară. Guvernul a fost răsturnat printr-o lovitură de stat în 1954, care a adâncit radicalismul lui Che Guevara.
În jurul anului 1955, s-a mutat în Mexic, unde s-a întâlnit cu revoluţionarul cubanez Fidel Castro, care intenţiona să răstoarne regimul cubanez. Guevara l-a însoţit pe Castro în Cuba în 1956 pentru a lansa o revoluţie. A devenit unul dintre principalii consilieri ai lui Castro şi a comandat forţele revoluţionare în războiul de gherilă, conducându-le la victoria finală din 1959.
Guevara a jucat un rol semnificativ în transformarea Cubei într-un stat comunist. Cu toate acestea, cea mai mare pasiune a sa a fost pentru luptele revoluţionare, iar în 1965 a plecat în Congo, unde a pregătit revoluţionarii în războiul de gherilă, apoi în Bolivia cu o mică forţă rebelă pentru a începe o revoluţie acolo. Lucrurile n-au mers la fel de bine în Bolivia ca în Cuba, iar în 1967 Che Guevara a fost capturat de armata boliviană.
Preşedintele bolivian a cerut ca Guevara să fie executat. Când cel desemnat să-l ucidă a intrat în camera în care era ţinut prizonier, Che Guevara a observat că acesta era agitat şi a pronunţat cu dispreţ ultimele sale cuvinte: „Ştiu că ai venit să mă omori. Trage, laşule! Doar vei ucide un bărbat!”.
