Nucşoara sau Myristica fragrans este un arbore veşnic verde, originar din Insulele Moluce, Indonezia, care se cultivă şi în Indiile de Vest, o subregiune a Americii de Nord. Condimentul se pregăteşte sub formă de pulbere, în urma zdrobirii seminţelor din fructele arborelui. Aroma condimentului este uşor înţepătoare, iar gustul este uşor dulceag. Se adaugă în diferite preparate, de la produse de patiserie, la feluri principale de mâncare, sosuri, cârnaţi sau în lichiorul de ouă. Din punct de vedere istoric, romanii foloseau nucşoara pe post de tămâie. În jurul anilor 1600, condimentul a devenit un produs comercial scump şi a stat la baza mai multor conflicte între anumite popoare. 

Ce conţine nucşoara 

Condimentul este o sursă bogată de carbohidraţi, proteine, fibre dietetice, vitamine precum A, C, E, dar şi de minerale cum ar fi calciu, cupru, fier, mangan, magneziu, zinc şi fosfor, plus uleiuri. În vremurile antice, nucşoara era consumată pentru proprietăţile sale afrodisiace şi anti-balonare. Indienii o foloseau în tratamentul afecţiunilor intestinale, iar egiptenii întrebuinţau uleiul de nucşoară în procesul de îmbălsămare. De altfel, nucşoara are acţiune antiseptică, antimicrobiană, analgezică, antioxidantă, carminativă şi antireumatică. 

Consumul excesiv de nucşoară şi efectele secundare 

Urmările consumului de nucşoară asupra sistemului central nervos au fost pentru prima dată observate de-abia la începuturile secolului al XIX-lea. Astfel, cercetătorii au descoperit că nucşoara, consumată în mod abuziv, are proprietăţi narcotice şi halucinogene. Între 1 - 3 seminţe de nucşoară sau echivalentul a 5 - 30 g nucşoară măcinată vor produce efecte psihogene. O lingură de pulbere de nucşoară înseamnă aproximativ 7 g. În anumite raportări medicale, persoanele care ar fi consumat excesiv nucşoară ar fi avut simptome precum vertij, euforie, furnicături ale corpului, detaşarea de realitate, delir, teamă de moarte. Alte efecte secundare, mult mai comune, sunt durerile de cap, stările de greaţă şi vomă, dureri abdominale, stări de ameţeală, tremur, tahicardie etc. Un alt caz, în care o femeie gravidă a ingerat o lingură cu nucşoară măcinată în trimestrul al treilea de sarcină, s-a lăsat cu palpitaţii (atât ale ei, cât şi ale fătului), stări de agitaţie şi anxietate, senzaţie de gură uscată, vedere înceţoşată. 

Substanţele active din nucşoară, responsabile de efectele narcotice 

Nucşoara conţine miristicină şi elemicină, două substanţe care activează serotonina sau hormonul fericirii şi dopamina sau hormonul plăcerii. Ingerarea lor în cantitate mare poate provoca convulsii sau chiar decesul, iar temporar, poate duce la constipaţie şi dificultatea de a urina. Delirul sau convulsiile pot dura între 1 şi 6 ore de la consum. De altfel, miristicina este un compus care se găseşte natural şi în uleiurile esenţiale ale anumitor plante, cum ar fi pătrunjelul sau mărarul. În schimb, se găseşte într-o mai mare cantitate în nucşoară şi în uleiul esenţial din acest condiment. Specialiştii de la Illinois Poison Center au analizat 30 de cazuri de intoxicaţie cu nucşoară, pe o perioadă de 10 ani. Rezultatele la care au ajuns cercetătorii au fost că 50% dintre cazuri s-au întâmplat în mod intenţionat, în timp ce, grupuri cu minori sub 13 ani au consumat nucşoară şi s-au intoxicat, fără să ştie despre efectele adverse. Specialiştii au observat care au fost cele mai comune simptome şi anume, halucinaţiile, ameţeala, gura uscată, confuzie sau episoade epileptice (doar în două cazuri). În alte situaţii, intoxicaţia cu nucşoară a dus la deces în urma unor combinaţii cu alte tratamente medicamentoase. 

Care este doza recomandată

Multe dintre reţete conţin sintagma “1 praf de nucşoară”, iar altele necesită cel mult ½ de linguriţă. În general, aceste reţete se porţionează, astfel că expunerea la nucşoară devine nesemnificativă. În timp ce mai mult de o jumătate de linguriţă poate avea efecte toxice, mai mult de 50 de grame de nucşoară cauzează simptome severe.

FOTO Shutterstock.com