Aşa-numita ciupercă neagră se dezvoltă pe mucegaiul prezent în mediile umede – sol sau compost. Ciuperca intră în organism prin căile respiratorii, iar infecţia nu este contagioasă – nu se răspândeşte de la o persoană la alta. Sporii fungici inhalaţi afectează sinusurile sau plămânii. De asemenea, poate fi afectată şi pielea în urma unei leziuni precum tăieturile.

La persoanele sănătoase, mucormicoza nu este periculoasă. În schimb, poate provoca infecţii grave la cei su sistemul imunitar slăbit, ca în cazul celor care au COVID-19 sau au boli cronice.

Infecţia cu ciuperca neagră se manifestă în zona frunţii, nasului, pomeţilor. Se răspândeşte de la ochi la plămâni şi creier. Pot să apară: înnegrirea sau decolorarea nasului, durerea în piept, vederea înceţoşată sau dublă, dificultăţi de respiraţie, tuse cu sânge. Mucormicoza îngreunează circulaţia sângelui către organe, prin urmare se produce moartea ţesutului, de unde şi numele de „ciuperca neagră”.

Mucormicoza se tratează cu antifungice, adesea administrate intravenos, iar în unele cazuri este nevoie de îndepărtarea chirurgicală a ţesuturilor afectate.

Rata de mortalitate este de 20%  - 50% în cazul în care infecţia nu este controlată sau tratată.