Ectophylla alba se hrăneşte cu fructe şi seminţe de smochine, iar ziua stă în adăposturile din frunze pe care şi le construieşte. Animăluţul roade marginile nervurii principale ale plantei astfel încât laturile se lasă în jos şi formează un cort care îl protejează de ploaie, de soare şi de eventualii prădători. Din acest motiv sunt şi foarte greu de observat.

Prima descoperire a speciei datează din anul 1892, iar următoarea observare, înregistrată ofiacial, a fost la 65 de ani distanţă.

Mai citeşte şi: Albinoşii din sălbăticie

Liliecii albi de Honduras nu măsoară mai mult de 5 cm şi au o greutate de maximum 10 grame. Cuibăresc în grupuri de  până la 10 indivizi . De obicei un mascul stă împreună cu mai multe femele, sub o frunză, la 2 metri distanţă de sol.

Poate fi întâlnit în pădurile tropicale din Costa Rica, Honduras, Nicaragua şi Panama. Este o specie vulnerabilă, fiind aproape pe cale de dispariţie. Habitatul său se restrânge de la an la an, din cauza extinderii terenurilor agricole.

 

Mai citeşte şi: Faceţi cunoştinţă cu harpia! Nu este o creatură mitologică, ci o pasăre-gigant!

Sursa foto: Instagram