Antrenamentul autogen a fost dezvoltat în Germania de Johannes Schultz în anii 1920. Schultz a fost un psiholog care a studiat sub îndrumarea neurologului Oscar Vogt, fiind influenţat de multe dintre ideile acestuia. Cei doi au cercetat somnul şi hipnoza şi au constatat că unii pacienţi au experimentat senzaţii de greutate, căldură şi alte semne de relaxare profundă în timp ce erau hipnotizaţi.

Pe baza acestor constatări, Schultz a formulat o modalitate sistematică de a induce pacienţilor acest răspuns de relaxare, pentru a-şi îmbunătăţi starea de sănătate, creând în cele din urmă un antrenament autogen. În 1926, Schultz a prezentat descoperirile sale cu privire la formarea autogenă Societăţii Medicale din Berlin. El şi Wolfgang Luthe, au efectuat cercetări suplimentare cu privire la impactul antrenamentului autogen asupra diferitelor probleme de sănătate fizică şi mentală. În 1932, Schultz a publicat “Autogenic Training”, primul dintre cele şapte volume despre terapia autogenă. Aceste volume, folosite şi astăzi, au fost modificate ulterior de Luthe pentru a prelungi durata perioadei de antrenament şi pentru a creşte nivelul de siguranţă pentru cei care practică această tehnică de relaxare auto-administrată. În 1984 “British Journal of Medical Psychology” a recunoscut formarea autogenă ca un tratament rentabil pentru stres şi anxietate. 

Cum funcţionează?