Ce este sindromul Asperger

1 autistic mind 1 jpg jpeg

Sindromul Asperger este o tulburare a dezvoltării neurologice, care afectează comportamentul unei persoane, la nivel de limbă şi comunicare, precum şi modul de interacţiune socială. Este considerată una dintre tulburările mai uşoare din spectrul autismului, însă mult mai răspândite. Din 2013, atât autismul cât şiu sindromul Asperger sunt reunite sub un singur diagnostic, Tulburarea de Spectru Autist.

În majoritatea cazurilor, persoanele cu sindrom Asperger au o inteligenţă peste medie, însa au şi o tendinţă spre rutină. În plus, ele au şi unele manifestari de autism cum ar fi: concentrare anormală asupra propriei persoane, tulburări grave de comunicare, dificultăţi de concentrare şi de interacţiune socială.

Pe de altă parte, spre deosebire de cei cu autism, copiii cu sindromul Asperger încep să vorbească în jurul vârstei de doi ani, adică la vârsta la care la majoritatea copiilor se dezvoltă vorbirea.

Există şi specialişti care susţin că sindromul Asperger are multe aspecte pozitive şi nu trebuie considerat, neapărat, un defect ci, mai degrabă, un alt mod de gândire. Printre efectele pozitive enumerate de ei sunt: mai multă atenţie la detalii, capacitatea de a persevera în urmărirea unei ţinte sau a unui vis, abilitatea de a lucra bine independent, recunoaşterea de modele pe care alte persoane le-ar putea rata, intensitate şi originalitate în gândire.

Citeşte şi: Beneficiile ceaiului de tei

Ce cauzează sindromul Asperger

Nu se cunoaşte cauza exactă a sindromului Asperger. Acesta tinde să fie transmis pe cale genetică, deşi nici în acest caz cercetătorii nu au descoperit care este gena vinovată. Tulburarea ar putea fi cauzată şi de alţi factori ce ţin de mediul individului, cum ar fi infencţiile virale în timpul sarcinii, complicaţiile apărute la naştere sau expunerea la chimicale periculoase sau anumite medicamente în perioada sarcinii.

Au existat şi unele tendinţe de a incrimina vaccinurile, în special expunerea la mercurul folosit de unele dintre acestea, dar studiile acumulate în ultimii ani nu produs nicio dovadă că imunizările ar putea cauza vreo formă de autism.

Ce simptome anunţă sindromul Asperger

Există mai multe simptome ale sindromului Asperger, care se manifestă oarecum diferit în diferite perioade ale vieţii. În copilărie, primele semne apar când copilul începe să interacţioneze cu alţi copii. Atunci devine evidentă incapacitatea lor de a forma prietenii sau de a se juca cu alţi copii. De asemenea, le este foarte greu de a începe şi de a menţine o conversaţie sau de a aştepta să le vină rândul să vorbească.

În plus, copiilor cu sindromul Asperger le displace orice schimbare în rutina zilnică şi nu au niciun fel de empatie pentru alţi copii. Chiar şi atunci când poartă o conversaţie, ei tind să nu se uite în ochii celor cu care vorbesc. O altă particularitate a copiilor cu această afecţiune este că sunt preocupaţi de activităţi mai puţin obişnuite pentru vârsta lor, precum rezolvarea de puzzle-uri, proiectarea de case sau desenarea unor scene extrem de detaliate. Iar, atunci când îi fascinează un subiect, vorbesc foarte mult despre el, chiar şi când sunt singuri. Adesea, copiii cu sindromul Asperger au o capacitate de memorare dezvoltată şi abilităţi aparte în matematică.

Majoritatea acestor simptome persistă şi în adolescenţă. Acum, însă, tinerii îşi doresc prieteni şi încep să deprindă abilităţi de interacţiune socială. De multe ori, acestea nu sunt suficiente, fiind prea timid sau intimidat de abordarea celor de vârsta lui. În aceste situaţii, adolescenţii cu sindrom Asperger ajung să sufere de depresie şi anxietate. Pe de altă parte, adolescenţii cu sindrom Asperger tind să fie dezinteresaţi de normele sociale şi de gândirea convenţională, permiţând dezvoltarea unei gândiri creative şi urmărirea unor interese şi activităţi originale.

La vârsta adultă, persoanele cu sindrom Asperger reuşesc să aibă o mai bună înţelegere a propriilor defecte şi calitati. Sunt capabili să acumuleze abilităţi sociale şi să înveţe cum să reacţioneze în societate. În majoritatea cazurilor, ei duc o viaţă normală, îşi întemeiază familii şi au o carieră profesională.

Momentan, nu exsistă tratament pentru acest sindrom. Terapia medicală nu este eficace, deşi unele medicamente pot fi prescrise pentru a ajuta la controlul simptomelor tulburatoare sau simptomele altor afecţiuni psihice care pot co-exista cu sindromul Asperger.