Între zgomotul alb şi zgomotul roz există mici diferenţe, iar cel din urmă ar putea funcţiona pentru cei asupra cărora primul nu are efect. Zgomotul alb, folosit de câteva decenii în tratarea insomniei, combină toate frecvenţele de sunet, mascând zgomotele din jur. Zgomotul roz este reprezentat de o frecvenţă constantă şi un volum redus, iar sunetele de acest gen sunt ploaia, vântul printre frunzele copacilor sau bătăile inimii. Ele reduc complexitatea undelor cerebrale şi îmbunătăţesc calitatea somnului. 
 
Zgomotul alb este foarte static, ceea ce înseamnă că volumul (sau puterea) este aproximativ acelaşi pentru orice sunet, indiferent cât de înaltă sau joasă este. Acesta este motivul pentru care zgomotul alb este atât de util atunci când vine vorba de blocarea zgomotelor de fundal care ar putea perturba somnul nostru.

Zgomotul roz este diferit, deoarece pe măsură ce sunetul creşte în frecvenţă, scade în volum sau putere. Acest lucru creează o gamă de sunete pe care creierul nostru ajunge să le traducă ca pe un zgomot uniform şi constant, care încorporează alte zgomote de fundal ca parte a acestuia. Acest efect face ca zgomotul roz să fie util atunci când încercăm să adormim, potrivit unui studiu din 2017 publicat în Frontiers of Human Neuroscience. 

Ploaia este un bun exemplu de zgomot roz. Când o picătură de ploaie loveşte o suprafaţă, este un sunet relativ puternic, cu o frecvenţă joasă. Următorul sunet de stropire pe care îl scoate este un volum redus, zgomot de frecvenţă înaltă. Alte exemple includ zgomotele vântului şi sunetul oceanului.

Zgomotul roz este la fel de vechi ca unele dintre cele mai liniştitoare sunete ale naturii, dar cercetările asupra acestuia sunt relativ noi. Studiul din 2017 a constatat că zgomotul roz îmbunătăţeşte calitatea somnului.

FOTO Shutterstock