Divorţul la notar 

Poţi divorţa la notar sau la oficiul de stare civilă, conform Legii 202/2010 privind Mica reformă a Justiţiei. Cu alte cuvinte, “dacă soţii sunt de acord cu divorţul şi nu au copii minori, născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, ofiţerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, eliberându-le un certificat de divorţ”, aşa cum precizează Art. 375, al. (1) din prezenta lege. 

Chiar şi în cazul în care în familie există copii minori (născuţi din sau în afara căsătoriei ori adoptaţi), notarul sau funcţionarul public vă poate constata divorţul dacă amândoi conveniţi asupra următoarelor aspecte, conform Art. 375, al. (2):

  • referitoare la numele de familie pe care să îl purtaţi după divorţ
  • referitoare la exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi
  • referitoare la stabilirea locuinţei copiilor după divorţ
  • referitoare la modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii
  • referitoare la stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor 

Odată ce sunt îndeplinite cerinţele legii, amândoi veţi depune împreună cererea de divorţ, urmând ca notarul public sau ofiţerul de stare civilă să vă înregistreze cererea şi să vă acorde un termen de 30 de zile pentru a mai reflecta la ideea divorţului. Puteţi merge la notar sau la oficiul de stare civilă la care v-aţi căsătorit sau la cel pe raza căreia aveţi domiciliul. 

Cererea de divorţ o puteţi depune la notarul public şi prin intermediul unui “mandatar având procură autentică”. După termenul de 30 de zile, dacă amândoi insistaţi cu privire la desfacerea căsătoriei, atunci notarul public vă va elibera certificatul de divorţ “fără să facă vreo menţiune cu privire la culpa” voastră. 

Fie notarul public, fie ofiţerul de stare civilă va înainta o copie după certificatul de divorţ primăriei locului unde s-a încheiat căsătoria pentru a se menţiona în actul de căsătorie. De altfel, “căsătoria este desfăcută pe data eliberării certificatului de divorţ”, potrivit Art. 382, al. (3) din Codul Civil. 

Interzicerea divorţului prin mediere 

În luna martie a acestui an, magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) au decis interzicerea divorţului printr-un acord de mediere, putând fi constituit doar ca probă de început în cazul divorţului la tribunal. Aceştia au stabilit că desfacerea unei căsătorii reprezintă “o problemă personală”, în care este implicat statutul persoanei. Un acord de mediere face referire la o înţelegere a soţilor cu privire la divorţ. De altfel, mediatorii nu fac parte din categoria funcţionarilor publici investiţi să îndeplinească un serviciu de interes public, aşa cum se întâmplă în cazul unui notar public. 

Citeşte şi: Divorţuri celebre în istorie

Acte necesare pentru divorţul la notar 

  • actele de identitate ale soţilor
  • certificatele de naştere ale soţilor, în original sau copie legalizată
  • certificatul de căsătorie, în original 
  • declaraţie pe proprie răspundere, a fiecăruia dintre soţi, privind ultima locuinţă comună
  • declaraţia soţilor că au sau nu copii minori născuţi din căsătorie
  • certificatul de naştere al copilului minor rezultat din căsătorie, în original sau copie legalizată   

Ceea ce trebuie să ştiţi este că divorţul la notar sau la starea civilă presupune costuri începând de la 500 de lei, pe lângă taxele aferente. 

Când desfacerea unei căsătorii nu se poate face decât la tribunal?

Notarul sau ofiţerul de stare civilă poate emite dispoziţii de respingere a cererii de divorţ. Acesta vă poate îndruma către instanţa de judecată în aceste situaţii:

  • soţii nu se înţeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorţ
  • acordul soţilor privind exercitarea în comun a autorităţii părinteşti sau cel privind stabilirea locuinţei copiilor nu este în interesul copilului 

“Soluţionarea cererilor privind alte efecte ale divorţului asupra cărora soţii nu se înţeleg este de competenţa instanţei judecătoreşti”, aşa cum se precizează în Art. 376, al. (6) din Codul Civil. 

De altfel, nu există cale de atac împotriva refuzului notarului sau ofiţerului de stare civilă. 

Acte necesare pentru divorţul la judecătorie 

Potrivit Libertatea, veţi avea nevoie de:

  • cererea de divorţ, semnată fie de către ambii soţi (în cazul divorţului amiabil), fie doar de către reclamant (în cazul divorţului din culpă)
  • actele de identitate ale celor doi soţi (în original sau copie legalizată)
  • certificatele de naştere (în original sau copie legalizată)
  • certificatul de căsătorie (în original)
  • certificatul de naştere al copilului minor rezultat din căsătorie (în original sau copie legalizată)
  • dovada plăţii taxei judiciare de timbru

Divorţul în instanţă poate dura în medie un an dacă este vorba despre un proces de divorţ fără partaj. În al doilea caz, cel al procesului cu partaj, durata acestuia se poate prelungi cu alte câteva luni.  

În cazul divorţului la tribunal, motivele de divorţ pot fi "atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin doi ani, precum şi la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei", a explicat avocatul Coltuc Marius Vicentiu pentru actualdecluj.ro

De altfel, costurile divorţului la tribunal variază în funcţie de motivul desfacerii căsniciei. 

Citeşte şi: Semne că te îndrepţi către divorţ

FOTO: Shutterstock.com