Hrănitor şi bogat în vitamine, dovleacul are florile, seminţele şi miezul comestibile. Fructul satisface nu numai nevoia de hrană, ci şi pe aceea de socializare. Sculptarea unor dovleci de Halloween alături de cei dragi şi crearea unor felinare din aceste sculpturi este o activitate care aduce familia laolaltă.

Este prezent în zilele de sărbătoare

Sărbătorită în noaptea de 31 octombrie sau în prima sâmbătă din luna noiembrie (în Suedia), Halloween este dedicată tuturor sfinţilor, numele provenind de la expresia All Hallows` Even, nume dat celebrării tuturor sfinţilor de către creştinii romano-catolici, care are loc a doua zi, e 1 noiembrie. Cu această ocazie se sculptează din dovleci aşa-numitele lanterne ale lui Jack.

Tradiţia a fost adusă în SUA de imigranţii irlandezi şi era legată de legenda irlandezului Jack, un ierar şiret şi avar care a întâlnit diavolul. Pentru a nu cădea în mâinile acestuia, i-a cerut să se preschimbe într-o monedă pentru a-şi lua o băutură. A pus moneda lângă o cruce de argint, iar diavolul nu-a mai putut transforma la loc, aşa că i-a promis că nu-i va lua sufletul timp de 10 ani, dacă îi va da drumul. Peste 10 ani, Jack i-a cerut diavolului să ia un măr din vârful unui copac înainte de a-i lua sufletul. În timp ce diavolul se afla în copac, el a desenat cruci pe trunchi şi necuratul n-a mai putut coborî. Pentru a fi eliberat din nou, diavolul i-a promis lui Jack că nu-l va primi în iad. Potrivit legendei, sufletul lui Jack n-a fost primit nici în Rai, aşa că tot ce-a rămas de făcut a fost să rătăcească prin lume. De Halloween, felinarele făcute din dovleci scobiţi arată acestui suflet rătăcitor că trebuie să evite casele la uşile cărora sunt atârnate.

În Mexic, Guatemala, Statele Unite ale Americii, dovleacul este folosit în timpul ritualurilor ţinute anul de Ziua Morţilor, în fiecare 2 noiembrie. Numită şi luminaţia, această zi era consacrată pomenirii tuturor celor răposaţi.

Aşa a fost descoperit!

În anul 1584, după ce exploratorul Jacques Cartier a atins regiunea Saint Lawrence din America de Nord, a raportat existenţa unor pepeni de dimensiuni mari, dovlecii pe care-i ştim azi. Indigenii americani le foloseau seminţele pentru proprietăţile diuretice. Englezii i-au numit pompion, termen care a evoluat la modern pumpkin. Noi le-am zis dovleac, termen care provine din turcesul dövlek. În Transilvania şi Banat, dovleacului i se mai spune curcubetă, dulete sau ludaie, iar în Moldova bostan.

Este crescut în toate continentele

Dovleacul face parte din familia cucurbitaceelor, care include castraveţii, dovleceii, pepenii. Provine din America de Sud, dar în prezent este plantat pe toate cele 6 continente, mai puţin în Antartica. Cel mai mare bostan obţinut vreodată a avut 1704 kilograme şi a aparţinut americanului Leonardo Urena din Napa, Hudson, SUA.

Cum creşte un dovleac

Seminţele de dovleac trebuie plantate între ultima săptămână din luna mai şi mijlocul lunii iunie. Cu o zi înainte de a fi plantate, se lasă în apă, apoi se pun în pământ, câte 2 într-un ghiveci, cu vârfurile în jos. Când răsadul ajunge la maturitate, se transplantează în grădină, la loc însorit. Durează între 3 şi 4 luni pentru ca un dovleac să crească şi este cules în luna octombrie, când capătă culoarea portocaliu.

Cel mai mare dovleac românesc

Într-un sat din Târgu Mureş, un gospodar s-a mândrit cu un dovleac de 265 de kilograme. Din păcate, românul nu a reuşit să intre în Cartea Recordurilor încă, deoarece un elveţian s-a prezentat cu un dovleac de aproape o tonă, mai precis 953 de kilograme. Acesta a întrecut recordul precedent deţinut de un fermier care a obţinut un dovleac de 911 kg.