În jurul anului 300 d.Hr., Înălţarea Mântuitorului era sărbătorită în a 50-a zi după Paşti, în acelaşi timp cu Rusaliile. Atunci, odată cu amintirea momentului în care Sfântul Duh a coborât asupra ucenicilor lui Iisus, se finaliza şi perioada pascală. Din secolul al IV-lea, cele două praznice s-au separat, Înălţarea Domnului celebrându-se în cea de-a 40-a zi după Înviere, când era rememorat momentul în care Mântuitorul s-a arătat pentru ultima oară ucenicilor, le-a spus să propovăduiască Evanghelia şi s-a ridicat la Ceruri. Sărbătoarea a fost denumită Ispas în popor, de la numele unui personaj care ar fi asistat şi el la Înălţare. Întrucât a fost un om vesel, credincioşii caută să fie şi ei bine dispuşi în ziua care îl evocă.

Ritualuri de apărare

De Ispas, se practică ritualuri magice de apărare. Încă din vremuri străvechi, se culegeau plante ca alunul, nucul sau leuşteanul, care se aduceau la biserică spre sfinţire. Despre acestea se credea că alungă strigoii. Femeile purtau la brâu legături de leuştean, le aşezau şi la ferestre. În unele regiuni din ţară, oamenii se „bat‟ sau se sorcovesc cu leuştean, ca să fie feriţi de boli şi necazuri. Vitele sunt atinse cu frunze de leuştean, pentru a fi sănătoase tot anul.

Ce nu este permis să faci de Ispas?

Există şi interdicţii legate de ziua Înălţării Domnului. Nu este bine să te cerţi sau să ţii supărarea, din contră, să cauţi împăcarea. Tot acum nu trebuie să împrumuţi sare, fiindcă vitele nu vor fi fertile. La această dată, nu se lucrează pământul, pentru că există credinţa potrivit căreia tot ce se seamănă acum nu va rodi. De asemenea, nu trebuia să ai datorii, de aceea, era o zi în care acestea se plăteau până la ultimul bănuţ.

Sărbătoare coincide cu Paştele cailor

Tot de Ispas, se încheiau afaceri şi se făceau târguri, ziua fiind cunoscută şi sub denumirea de Paştele cailor. Denumirea are la bază o legendă care spune că atunci când L-a născut Maica Domnului pe Iisus, în grajdul unde se afla ieslea lui, toate animalele erau tăcute, numai caii nu. De aceea, Fecioara Maria le-ar fi spus că se vor sătura o singură dată pe an, la Înălţarea Domnului. Într-adevăr, în ziua de Ispas, caii pasc o oră, apoi se opresc.

De Moşii de Ispas, sunt pomeniţi toţi răposaţii

În trecut, se credea că sufletele morţilor puteau rămâne pe Pământ, rătăcindu-se şi transformându-se în strigoi care provocau necazuri. Pentru a nu se întâmpla acest lucru, femeile s-au deprins să împartă pentru sufletele răposaţilor ouă înroşite, pască şi turte din aluat nedospit – toate pregătite în ajun – brânză, ceapă verde, căniţe cu lapte dulce fiert cu seminţe de mei ori boabe de porumb, rachiu.

Această sărbătoare mai este numită şi Moşii de Ispas, fiind o zi de pomenire a morţilor. Ca orice mare sărbătoare şi aceasta este însoţită de tot felul de superstiţii. Se spune că oamenii care mor în preajma acesteia vor ajunge în Rai.

FOTO: Shutterstock