Referindu-ne la femei, principalul motiv pentru care se recurge la crioconservare îl constituie necesitatea de a păstra ovocite sau embrioni obţinuţi în urma unei proceduri de fertilizare in vitro, explică dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate.

În cadrul unei stimulări ovariene, specialistul în infertilitate poate recolta mai multe ovocite. Andreas Vythoulkas mai spune că în condiţii de laborator, acestea sunt fertilizate cu spermă şi se obţin mai mulţi embrioni. După un ciclu FIV, în general sunt implantaţi doi embrioni. Restul sunt crioconservaţi pentru a fi folosiţi, în caz de eşec, într-un alt ciclu FIV. De asemenea, chiar şi în caz de reuşită, dacă respectivul cuplu intenţionează ca după un interval de timp să mai aibă încă un copil, va putea apela la „rezerva” de embrioni crioconservată.

În unele situaţii, crioconservarea este singura posibilitate pe care tehnologia o poate pune la dispoziţia unei femei care îşi doreşte să devină mamă. Este vorba despre acele cazuri în care este necesară prelevarea de ovocite înaintea începerii unui tratament cu chimio sau radioterapie, urmând ca acestea să fie folosite pentru obţinerea unei sarcini atunci când organismul femeii va fi apt pentru aceasta. Există şi cazuri în care motivele nu sunt de natură medicală. Pur şi simplu, femeia se află într-o situaţie profesională, socială sau emoţională care „o obligă” să amâne momentul în care să devină mamă. Ştiut fiind că rezerva ovariană scade pe măsura trecerii timpului, a recolta şi conserva ovule ce vor fi folosite la momentul considerat oportun este cea mai bună soluţie pe care o are la dispoziţie.

Pe acelaşi principii se pot stoca prin congelare şi spermatozoizii. Ne referim la situaţiile în care bărbatul suferă de anumite boli pentru care trebuie să urmeze tratamente, iar acestea îi vor afecta calitatea materialului reproductiv, explică dr. Vythoulkas.

Pe crioconservare se bazează şi o altă abordare a fertilizării in vitro, cea segmentată, despre care există informaţii că înregistrează rate tot mai mari de succes în obţinerea sarcinilor. Un FIV segmentat este acela în care, după stimularea ovariană, recoltarea ovocitelor şi obţinerea embrionilor, aceştia sunt congelaţi în totalitate, iar embriotransferul se realizează într-un ciclu ulterior. Motivul segmentării procedurii este acela că, după stimularea ovariană, nivelul foarte ridicat de estradiol poate avea efecte nedorite precum afectarea endometrului, creşterea contractilităţii uterine, implantare extrauterină etc.

Crioconservarea se poate efectua prin două metode: clasic – prin congelare lentă, cu soluţii crioprotectoare sau prin securitizare (vitrificare). Această din urmă metodă – şi cea mai modernă – constă în îngheţarea rapidă a celulelor şi depozitarea lor în azot lichid, la o temperatură de -196 de grade Celsius, putând fi păstrate, conform legislaţiei, timp de cinci ani, mai atrage atenţia dr. Vythoulkas.

Sursă imagine: objectifsante.mu