Aşadar, descoperă cele mai tari bancuri pentru copii, mai jos şi nu ezita să le citeşti celor mici. Se vor distra pe cinste, îţi garantăm. 
 
–  Dacă te doare dintele acela trebuie să mergem la un dentist. Sper că nu ţi-e frică.
–  Nu, tăticule.
–  Aşa te vreau, curajos. Să ştii că dentistul nu-ţi face nimic!
–  Dacă e aşa, ce rost mai are să-l deranjăm?
 
 Tatăl este chemat la şcoală:
– Fiul dumneavoastră a desenat pe bancă o muscă, foarte reală, şi mi-am zdrobit pumnul încercând  să o omor.
– Ha! Să mă fi văzut pe mine, când am intrat în baie şi văzând în cadă un crocodil pictat, de frică, am ieşit printr-o uşă pictată…
 
– Doamna învăţătoare, poate fi cineva pedepsit pentru un lucru pe care nu l-a făcut?
– Nu.
– Atunci, vă rog, să nu mă pedepsiţi, fiindcă nu mi-am scris tema pentru astăzi.
 
– Tăticule, de ce te-ai căsătorit cu mama?
– Vezi, nici măcar copilul nu înţelege de ce.
 
– De ce cârâie cioara când zboară?
– Schimbă viteza.
 
 
Tatăl chel, fetiţa o întreabă pe mama sa:
– Mamă, de ce tata e aşa de chel?
– Deoarece are multă minte şi i-a căzut părul, răspunde mama.
– Dar tu de ce ai aşa de mult păr în cap?
– Mănâncă şi taci!
 
Un copil plângea pe hol. Profesoara îl vede.
– Copile, de ce plângi?
– Un copil mi-a furat plăcinta!
– A fost cu intenţie?
– Nu, cu brânză…..
 
Tatăl chel, fetiţa o întreabă pe mama sa:
– Mamă, de ce tata e aşa de chel?
– Deoarece are multă minte şi i-a căzut părul, răspunde mama.
– Dar tu de ce ai aşa de mult păr în cap?
– Mănâncă şi taci!
 
Un copil plângea pe hol. Profesoara îl vede.
– Copile, de ce plângi?
– Un copil mi-a furat plăcinta!
– A fost cu intenţie?
– Nu, cu brânză…..
 
Familia merge într-un parc de distracţii şi la un concurs câştigă un ursuleţ de pluş. Tatăl îi strânge pe copii şi îi întreabă:
– Ia să vedem… cine este cel mai cuminte şi ascultător, cine nu face mofturi niciodată, cine nu iese din cuvântul mamei?
Copiii, fără să stea prea mult pe gânduri, răspund în cor:
– Bine, tati… ia tu ursuleţul!
 
Mama intră în dormitorul lui Răducu să-l trezească pentru a pleca la şcoală, dar îl găseşte  plângând.
– Fiule, de ce plângi? îl întreabă.
– Am visat că şcoala luase foc.
Mama încearcă să-l consoleze:
– Nu mai plânge, scumpul meu, era doar un vis.
– Tocmai de-asta plâng!
 
Un preot observă pe cealaltă parte a străzii un copil care nu ajungea la sonerie, deşi se chinuia de numa’, numa’.
Traversează şi sună el, după care se apleacă spre micuţ:
– Şi acum ce facem, puişor?
– Acum… fugiiiiiiiim!