Copilăria lui Elvis Presley. Ce fel de elev a fost Regele Rock'n'Roll-ului şi ce note avea la muzică
Elvis s-a născut pe 8 ianuarie 1935, într-o casă prăpădită cu două camere din Tupelo, un orăşel din Mississippi. Părinţii celui care avea să devină unul dintre cele mai mari staruri ale tuturor timpurilor, Gladys şi Vernon Presley, erau săraci, exact ca majoritatea oamenilor care traversau, la acea vreme, Marea Criză Economică din 1929-1939. Pentru a vă face o idee mai amplă asupra situaţiei de atunci, şomajul din SUA era la 20,1%, în anul naşterii marelui Elvis.
Pe nimeni n-a uimit, la acea vreme, că Elvis s-a născut sărac. Ceea ce puţină lume ştie e că s-a născut la 35 de minute după fratele lui geamăn Jesse Garon. Din păcate, acesta n-a supravieţuit, lucru care l-a transformat pe Elvis în ceea ce se numeşte „frate geamăn fără frate”. Nou-născutul supravieţuitor a fost primit cu braţele deschise de familie, însă psihologii sunt de părere că acesta suferă întotdeauna din cauza pierderii geamănului său, întocmai ca mama care le-a dat viaţă amândurora. Un semn clar că Elvis îi ducea dorul lui Garon e că, ani mai târziu, şi-a schimbat numele mijlociu din Aaron în Aron, ca să semene mai mult cu numele fratelui.
Primii ani de viaţă
La numai 3 ani şi jumătate, micuţul Elvis a primit de altă lovitură cruntă. Tatăl lui, care şi construise casa în care locuia întreaga familie (despre care Elvis spunea că încăpea toată în livingul lui din Graceland), ajunsese după gratii pentru că falsificase un CEC de patru dolari. Vernon a petrecut opt luni la închisoare, lucru care l-a întristat enorm pe fiul său, care-şi petrecea serile plângând de mama focului pe scările din faţa casei aşteptându-l pe tăticul lui. Mai mult de-atât, familia a pierdut casa, în 1938, din cauză că nu mai puteau plăti pentru ea odată ce capul familiei era după gratii.
După eliberare, Vernon a continuat să-şi întreţină familia şi a lucrat cu ziua oriunde i se oferea câte ceva de făcut. Familia Presley n-a mai reuşit să-şi recupere casa, locuind oriunde se nimerea pe întreaga perioară cât dura munca pe care o presta tatăl lui Elvis. Singurul lucru stabil din viaţa lor era biserica la care mergeau, aceeaşi unde se cunoscuseră Vernon şi Gladys. Acolo, la biserica frecventată cu religiozitate, a început şi Elvis să fie atras de muzică.
Cadillacul de la 4 ani
Anul viitor, când Elvis n-avea mai mult de patru ani, copilul i-a auzit pe părinţi vorbind despre facturile care trebuiau plătite şi a ţinut morţiş să-i întrerupă. A vrut să îi asigure că el va avea grijă de părinţii lui şi că va cumpăra două maşini, un Cadillac pentru el şi altul pentru mama şi tatăl lui.
În 1941, Elvis a început şcoala şi a fost descris ca fiind „drăguţ şi mediocru” de învăţătoarea lui. Mama lui îl ducea zilnic la şcoală, însă, în scurt timp, a devenit mai interesat de lecţiile de chitară pe care le primea de la pastorul bisericii decât de ceea ce avea de învăţat la şcoală.
Prima dată pe scenă
Oleta Grimes, una dintre profesoarele lui Elvis, impresionată fiind de talentul muzical al copilului, l-a dus pe acesta la directorul şcolii pentru a-l înscrie într-un concurs de talente de la târgul Mississippi-Alabama. Pe 3 octombrie 1945, Elvis a urcat prima dată pe scenă, avea 10 ani şi multe emoţii pe care încerca cu greu să şi le ţină în frâu. Îmbrăcat într-un costum de cowboy, a cântat în faţa a câteva sute de oameni melodia Old Shep şi a câştigat premiul al cincilea.
La numai câteva luni distanţă, a primit prima lui chitară. El ar fi vrut o bicicletă sau o puşcă de jucărie, însă mama lui l-a convins că e mai bună o chitară, mult mai practică. Adevărul e că părinţii lui nu aveau bani pentru o bicicletă şi l-au convins pe unicul lor copil să înceapă să ia lecţii de chitară de la pastorul lor. „Am luat chitara şi am început să învăţ câte puţin să cânt la ea. Dar nu voiam să cânt în public. Deloc. Eram foarte timid!”, îşi amintea Elvis.
Timid şi singuratic
În septembrie 1946, a început clasa a VI-a la o nouă şcoală, unde era perceput ca un singuratic. Un an mai trâziu, începuse să-şi ia zilnic chitara la şcoală şi să le zdrăngăne colegilor în pauze. Unul dintre colegii lui l-a deschis ulterior ca fiind „nebun după muzică”, însă asta nu l-a scăpat pe Elvis de trac decât mult mai târziu. La 12 ani, profesorul lui de chitară l-a înscris la două mini-concerte live. La primul, Elvis nici măcar n-a îndrăznit să participe, din cauza emoţiilor, apoi s-a prezentat la al doilea.
Elvis n-a făcut niciodată lecţii de muzică cu adevărat, nu ştia notele muzicale şi tot ceea ce a reuşit să studieze şi să înveţe în toată cariera lui a fost după ureche. La şcoală, în clasa a VIII, de pildă, avea media C la muzică.
În 1948, întreaga familie Presley s-a mutat în Memphis, Tennessee, iar, în 1953, Elvis începuse deja să-şi înregistreze primele melodii.
Foto - Instagram / Elvis Presley
