Ce spune legenda?

Atena (în mitologia greacă) sau Minerva (în mitologia romană) este reprezentată ca fiind zeiţa înţelepciunii şi este adesea înfăţişată cu o bufniţă ca tovarăşă. Poetul grec Homer relatează o poveste în care Atena s-a săturat de compania cioarei, aşa că şi-a căutat un nou prieten. Impresionată de înţelepciunea şi seriozitatea bufniţei, Atena a ales-o pe ea şi a numit-o bufniţa cea mică sau Athene noctua, devenind astfel şi simbolul oraşului Atena. De altfel, monezile au reprezentat chipul Atenei pe o parte şi imaginea bufniţei - pe cealaltă parte. 

O altă legendă spune că mica pasăre de noapte ar fi reîncarnarea unei femei maltratate de soţ în timpul căsniciei, iar cântecul ei nu ar fi decât plânsul de jale. Se spune că Dumnezeu s-a îndurat de ea şi, pentru a o scăpa din chinuri, a preschimbat-o în cucuvea. De multe ori, aceasta este văzută în preajma locuinţelor, acolo unde trăiesc familiile împlinite, mai ales în cele în care au venit pe lume nou-născuţi. 

Cucuveaua, caracteristici 

Cucuveaua sau huhurezul de stâncă, cum mai este denumită, are o lungime medie de 23 de centimetri şi o greutate medie de 170 de grame, capul rotund, ochii galbeni şi strălucitori. Multe dintre ele au o culoare maro închis, cu dungi albicioase pe corp. Coada este scurtă, la fel şi aripile, ambele tind să fie rotunde, cu dungi albicioase care formează benzi orizontale. Sprancenele sunt proeminente şi au un petic în formă de V pe partea din spate a capului.

Masculii şi femelele au un aspect similar, masculii fiind în general mai mici decât femelele şi cu faţa mai deschisă la culoare. Păsările tinere sunt mai deschise ca nuanţă decât adulţii. Athene noctua este o pasăre nocturnă ce se extinde în Europa, în Asia şi Africa de Nord.

În Africa pot fi găsite din Mauritania până în Egipt, precum şi de-a lungul coastei Mării Roşii. În Orientul Mijlociu se găsesc în Peninsula Arabică. Apar inclusiv în Marea Britanie şi, recent, în Noua Zeelandă.

Athene noctua este o specie care, deşi a fost văzută vânând sau auzită cântând în timpul zilei, este activă mai ales la apus şi în noapte, având un zbor aproape de sol. Cântecul cucuvelei este puternic şi este folosit fie pentru atracţie, fie pentru a comunica cu celelalte cucuvele, fie pentru a-şi marca teritoriul. 

Ştiai că...

... o cucuvea îşi prinde, de cele mai multe ori, prada care echivalează cu propria sa greutate?

... poate vedea culorile galben, verde, albastru şi, în mai mică măsură, roşu? De asemenea, poate distinge între diferite nuanţe de gri, ceea ce îi creşte capacitatea de a vedea noaptea.

... masculii sunt principalii furnizori de hrană în perioada de reproducere, care poate fi legată de greutatea lor mai uşoară, permiţându-le să se deplaseze mai departe şi mai repede? De asemenea, greutatea mai mare a femelelor le ajută să-şi apere cuibul.

... ca multe alte bufniţe, Athene noctua îşi întoarce capul dintr-o parte în alta într-o manieră curioasă, probabil pentru a se concentra asupra unui obiect de care se apropie?

... acestea au fost folosite chiar şi ca animale de companie domestice?

... se întâmplă să-şi facă băi de nisip şi au fost văzute inclusiv scăldându-se în fumul care se ridica din hornuri?

Cucuveaua, doar un mit 

Viorel Cuzic, ornitolog la Muzeul Delta Dunării din Tulcea şi coordonator al Sucursalei Delta Dunării şi Dobrogea Continentală, a povestit pentru Adevărul.ro că nu ştie de unde a pornit acest mit:

“Este un mit care nu are legătură cu realitatea. Bufniţa este o pasăre de noapte, solitară şi este posibil ca acest lucru să fi contribuit la renumele său de mesager al morţii. În realitate, nu este o pasăre care face rău, din contră, este din specia răpitoarelor şi se hrăneşte cu şoareci, spre bucuria agricultorilor. Cântecul său prelung, care seamănă a vaiet, îl auzim în special primăvară, în perioada de reproducere. Masculii sunt cei care scot sunetele şi ei stau în apropierea cuibului pentru a-l păzi. Păsările de noapte se refugiază în zone retrase: turla bisericii,  poduri, case părăsite şi acest lucru probabil le-au făcut de temut”, spune acesta. 

Cucuveaua, superstiţii pe regiuni 

Potrivit Dicţionarului de simboluri şi credinţe tradiţionale româneşti, redactat de etnologul Romulus Antonescu, iată ce simbolizează cucuveaua în majoritatea regiunilor din ţară: 

  • “Este considerată sfântă şi, din acest motiv, nu trebuie ucisă şi nici ouăle ei distruse, când sunt găsite” - Dolj; 
  • “Se crede că moare cineva din familie când cântă cucuveaua pe acoperişul casei sau pe cel al altor acareturi ale gospodăriei” - Muntenia, Teleorman, Prahova, Ialomiţa, Galaţi, Iaşi, Suceava; 
  • “Dacă într-o casă este un mort, iar pe acoperişul ei cântă cucuveaua, este semn că va mai muri cineva din familie” - Vaslui; 
  • “I se întâmplă ceva rău celui care îngână cucuveaua” - Suceava; 
  • “Totodată cântecul cucuvelei poate să însemne şi că fata din acea casă se va mărita” - Muntenia; 
  • “Dacă strigătul ei este mai mult ţipător, strident şi nu are o tonalitate jalnică, este semn că se va naşte un prunc în casa aceea” - Suceava
  • “În schimb, dacă ţipătul ei seamănă cu plânsetul, acest lucru prevesteşte moartea cuiva” - Moldova
  • “În Sălaj, Teleorman şi Bucovina, se crede că atunci când cucuveaua cântă deasupra unei case este semn că va muri cineva din acea casă”
  • “Este semn de pagubă pentru cel care visează cucuvea” - Suceava. 

Cucuveaua, superstiţii în lume 

În unele triburi, se credea că pana de cucuvea, pusă în pătuţul bebeluşului, ţinea spiritele rele departe de copil. Alte triburi vedeau cucuvelele ca fiinţe vindecătoare, astfel că o pană putea fi atârnată în uşa unei locuinţe pentru a se feri de boli.

În multe ţări africane, bufniţa este asociată cu vrăjitoria şi magia neagră. Se crede că o bufniţă mare atârnată în jurul unei case indică faptul că un şaman puternic trăieşte înăuntru. De asemenea, mulţi oameni cred că bufniţa poartă mesaje între şaman şi lumea spiritelor.

De altfel, în Scoţia şi Marea Britanie, conform legendelor montane, dacă vezi o bufniţă zburând în timpul zilei înseamnă că prevesteşte o veste proastă pentru cineva din apropiere. În unele zone, se crede că bufniţele zboară noaptea pentru a mânca sufletele morţilor.

FOTO Shutterstock.com