Născut la 19 aprilie 1854 la Şerbăneşti, Galaţi, Anghel Saligny a fost al doilea copil al familiei pedagogului Alfred S. Saligny, originar din Franţa. A urmat ciclul primar la pensionul de copii din Focşani, iar şcoala secundară a urmat-o la gimnaziul din acelaşi oraş. După absolvire, a fost trimis la Liceul Potsdam din Germania, după care a studiat la Universitatea din Berlin. Între anii 1870 – 1874, a studiat ingineria la Şcoala Tehnică Superioară din Charlottenburg. După trei ani de la absolvire, s-a angajat într-un proiect ambiţios, alături de inginerul Gheoghe Duca, de construire a căii ferate între Ploieşti şi Predeal.

Între anii 1889 – 1909, Saligny a condus lucrările de construcţie ale portului Constanţa, folosind în premieră pentru ţara noastră piloţii şi radierele din beton armat în construcţiile portuare.

În 1889 a terminat proiectul podului peste Dunăre. Până în 1895 a lucrat intens la această construcţie, constituind apogeul activităţii şi încoronarea operei sale.

A garantat cu propria viaţă rezistenţa podului

Cea mai mare realizare a lui Anghel Saligny a fost, desigur, podul de la Cernavodă, care a fost lansat în 1895 şi care, la acea vreme, era cel mai lung pod din Europa. Construcţia de peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 metri şi alte 4 deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri.

Pe 26 septembrie 1895, când a avut loc festivitatea de inaugurare, a fost bătut un nit de argint în mod simbolic, lucru care marca încheierea lucrărilor de construcţie. Apoi s-a trecut la testarea rezistenţei construcţiei. Peste pod au trecut 15 locomotive care trebuiau să demonstreze rezistenţa lui. În timpul traversării podului de către locomotive, Anghel Saligny şi coordonatorii echipelor de muncitori erau într-o şalupă ancorată sub construcţie. Inginerul a garantat cu viaţa sa că podul este rezistent. Carol I şi cei mai importanţi oameni în stat în acele timpuri au traversat podul cu trenul regal.