Cuvântul ebraic „Sheol” (Vechiul Testament a fost scris în mare parte în ebraică) şi cuvântul grecesc „Hades” (Noul Testament a fost scris în greacă) ambele descriu acelaşi lucru: un loc în care morţii rămân. Definiţia exactă este interpretabilă, dar, în general, aceste două cuvinte se referă la un fel de plan de existenţă în care ajung morţii, un tărâm al morţilor.

În Biblie, iadul este descris în multe feluri. Din marea varietate de termeni, cel mai frecvent îi găsim pe următorii: iazul de foc, locuinţa morţilor, moartea veşnică, gheena, focul gheenei, cuptorul aprins, plânsul şi scrâşnitul dinţilor, focul veşnic, loc de chin, întuneric, pedeapsă veşnică.

Termenul "Gheena" folosit de Isus este tradus ca fiind iad sau infern. De fapt, "Gheena" sau Valea Hinnom (foto galerie) este un loc real, lângă Ierusalim şi poate fi vizitat şi astăzi. În vremurile Noului Testament, era un fel de groapă de gunoi, poate de aici şi ideea că „gunoiul“ trebuie separat de restul lumii şi ars.

În Noul Testament, în a doua Epistolă a lui Petru, se spune: „Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată“. Această ideea corespunde cu un concept al grecilor, acela că exista un loc numit Tartarus, un sub-nivel al Hadesului, iar cei trimişi acolo erau supuşi chinurilor eterne.

FOTO Shutterstock