Storceagul, o combinaţie între bucătăria ucraineană şi cea românească, este un preparat relativ tânăr şi cu greu s-ar putea numi tradiţional. Mai degrabă local, căci s-a „născut“ la Sfântu Gheorghe, în perioada de după cel de-al doilea Război Mondial. Din sărăcie şi nevoie.

În anii de după război, comuniştii controlau toate resursele, astfel că ţăranii, producătorii, pescarii nu erau stăpânii propriilor gospodării, a propriei munci. Pescarii erau obligaţi să livreze cherhanalelor aproape toată captura zilei, toţi peştii mari şi frumoşi şi puteau păstra doar resturile. 

Printre acestea, mici sturioni numiţi în limba ucraineană „starceak“. Aceşti mici sturioni erau folosiţi pentru principala masă pescarilor ucraineni şi a familiilor lor, după o zi de muncă.