Mihai e omul care a reuşit să stea cu mine, cel căruia trebuie să-i mulţumesc că am reuşit să facem una dintre cele mai frumoase echipe din România – dar nu doar o echipă de radio, ci o echipă de suflet. Noi n-am făcut concedii împreună, n-am avut multe interacţiuni personale în afara radioului, pentru că nu mai era timp. Plecam aşa de mult prin ţară şi aveam atât de multe evenimente şi proiecte de făcut împreună, încât dacă am fi stat împreună şi în timpul nostru liber, nu mai aveam vreme de copii şi de viaţa personală. Dar e omul căruia trebuie să-i mulţumesc că a ales să facă parte din echipa asta, Buzdu şi Morar, şi e mare lucru.

Dacă nu ai fi ajuns să faci radio, ce crezi că ţi s-ar mai fi potrivit?

Probabil că aş fi făcut teatru, m-aş fi plimbat dintr-un oraş în altul, dintr-un teatru în altul…

Povesteai, într-un podcast, despre copilăria ta liberă, plină de diverse aventuri şi experimente sociale. Cum arată copilăria fetei şi a băiatului tău?

Copiii mei nu au o copilărie cu mult diferită de a mea, pentru că eu merg des cu ei prin pădure, cu bicicletele, să ne bălăcim… Facem toate nebuniile pe care le făceam eu pe vremuri. O problemă ar fi telefoanele şi gadget-urile, dar cu vigilenţă se poate rezolva şi treaba asta.

În tot iureşul din viaţa ta, ce te-a făcut să devii mai apropiat de credinţă?

Eu aveam asta în educaţia primită din familie, dar, la un moment dat, când am trecut prin situaţii supărătoare, m-am întors către rugăciune. Parcă o voce interioară îmi spunea: „Eşti creştin, ce trebuie să facă un creştin? Să fie bun, să ierte, să se roage, să ajute şi să facă orice depinde de el. Ce nu mai depinde de el, să lase cu răbdare şi cu rugăciune, că Dumnezeu va avea grijă să rezolve situaţia respectivă“. Şi, citind Psalmii lui David, am găsit acolo un lucru extraordinar, că pacea e mult mai importantă decât dreptatea. Şi sfătuiesc pe toată lumea să aplice lucrul ăsta, că mulţi au situaţii încâlcite, pe care vor să le rezolve prin avocaţi, prin tribunale, dar să se gândească bine înainte de a merge drumul ăsta, pentru că durează câţiva ani, timp în care pacea ta este anulată. Şi atunci mai bine vezi dacă poţi lăsa de la tine, dacă poţi ierta, ca să te poţi bucura în continuare de viaţă, în loc să stai încordat şi să pierzi şi linişte, şi bani, şi nervi şi să ajungi să-ţi pară rău după anii consumaţi.

Crezi că întâlnirea ta cu Mihai Morar face parte tot din acel „plan‟ mare?

Absolut! Nimic nu este întâmplător şi atunci când am făcut echipă cu Mihai pentru matinal s-a datorat faptului că un coleg cu care făceam matinalul atunci se îmbolnăvise. Şi a ieşit atât de frumoasă emisiunea cu Mihai, încât şeful nostru a zis că asta e formula câştigătoare! Şi de atunci, de fiecare dată când lipsesc de la radio, revin cu emoţie, zic: „Bă, nu-i găsească lui Morar un partener mai bun decât mine!“. (râde)

Ai fost de 4 ori la Muntele Athos. Ce te face să reîntorci acolo?