Se spune că iubirea e oarbă... Sau că prin ea îţi poţi justifica orice greşeală. Iubirea e cel mai bun alibi al partenerilor de cuplu.

Când vezi femei care se lasă umilite din dragoste,te întrebi ce le împinge să suporte atât,să iubească în continuare şi să creadă mai departe în miracole.

Poate că la un moment dat oricui i se întâmplă aşa ceva.

Şi,totuşi,de ce poţi să rabzi şi să mergi mai departe alături de cel care te-a înşelat sau te-a amgit de atâtea ori?

Ai iluzia că eşti puternică

E normal ca într-o relaţie să faci concesii,să ierţi şi să respecţi dorinţa de libertate a celuilalt.

Dar ce resorturi misterioase sunt în joc atunci când accepţi că nu mai însemni nimic în viaţa lui şi eşti doar „umbra umbrei lui”,cum zicea cândva un cântec celebru?

Cum s-a ajuns aici? Psihiatrul Jean-Paul Mialet spune că sunt femei care văd ca pe o dovadă de forţă interioară faptul că acceptă să trăiască alături de un bărbat care le dispreţuieşte pe faţă.

Unele merg până acolo încât,cu cât suportă mai multe,cu atât cred că fac ceva... eroic. Dar nu-şi atrag decât nefericirea!

Eviţi o despărţire dureroasă

Forţa ataşamentului are o importanţă covârşitoare. Ajungi până acolo încât crezi că tot ce contează este să rămâneţi împreună,într-o relaţie pe care o hrăneşti cu orice,chiar şi cu suferinţă.

Pentru a-ţi salva relaţia,îl aperi când te înşală sau când este violent. E o iubire necondiţionată,asemenea celei pe care ai învăţat în copilărie că trebuie să le-o porţi părinţilor.

La fel trebuie să-ţi iubeşti şi bărbatul. În plus,cum să rămâi singură? Frica imensă de singurătate vine din faptul că omul are nevoie de iubire la orice vârstă.

Ţi-e teamă de singurătate

Atunci când,pentru a-ţi păstra căsnicia eşti în stare să renunţi la tine,la lucrurile care-ţi plac,la ceea ce te defineşte,la orice urmă de orgoliu,situaţia devine critică.

De ce să fie atât de terorizantă ideea de a fi părăsită sau să pui punct relaţiei? E ceea ce orice femeie ar trebui să se întrebe.

Pentru că să accepţi orice din partea partenerului doar pentru a nu-l pierde poate fi un semn al lipsei de consideraţie pe care tu însăţi o ai faţă de tine.

Alteori,trebuie să te întorci în copilărie pentru a-ţi explica propriul comportament.

Psihologii spun că de vină poate fi o relaţie dificilă cu propriii părinţi,mai ales dacă aceştia s-au despărţit.

De ce femeile suportă mai multe?

Bărbaţii sunt mai demni,ei nu sunt dispuşi să facă prea multe compromisuri. Dar femeile?

Sunt mai reticente,pentru că sunt mai puţin indepedente financiar şi mai legate de copii.

Ele nu vor nici să-şi piardă copiii,nici să rămână fără sprijin material,nici să se trezească într-o zi „bătrâne şi singure”.

Ce-i drept,după o anumită vârstă,femeii îi este mai greu să-şi refacă viaţa,decât unui bărbat.

Dar asta nu înseamnă că nu există şi bărbaţi supuşi orbeşte partenerelor.

Atât că pe ei nu-i vedem,ei nu-şi afişează suferinţa în public,pentru că li se pare umilitor.

Confunzi suferinţa cu dragostea

Poţi face această confuzie,spun psihologii. Dar ce fel de dragoste e asta? Mai degrabă una egoistă.

Vrei să demonstrezi că pentru el poţi suporta insuportabilul,ca şi cum prin asta i-ai arăta cât eşti de puternică. Alteori,e vorba de obsesie.

Până la instau­rarea depresiei şi a unor simptome asemănătoare tulburărilor obsesiv-compulsive,nu-i cale lungă.

Nefiind un schimb echilibrat de sentimente,viaţa unui astfel de cuplu devine un infern.

Aşadar,atunci când te găseşti în poziţia unei femei capabile să suporte totul de dragul unei relaţii bolnave,tot ce poţi face este să deschizi ochii şi să-ţi continui drumul,pe care într-o zi te-ai putea întâlni cu fericirea. O fericire adevărată,aşa cum nu ai avut.