Odată cu relaxarea restricţiilor, şi activitatea cinematografelor urmează să fie reluată. Multor persoane le este dor să vizioneze un film bun în timp ce savurează delicioasele floricele de porumb.

Cinematograful, formă de relaxare pentru oamenii educaţi

La mijlocul anilor 1800, popcornul era deja o gustare populară, vândută la circuri, la târguri şi pe străzi. Prima maşină producătoare de popcorn a fost inventată de Charles Cretors şi, la vremea respectivă, reprezenta o atracţie pentru multe persoane care participau la evenimentele în aer liber, deoarece putea fi făcută oriunde, fără ajutorul ustensilelor din bucătărie. Într-un singur loc nu putea fi comercializată, pe atunci - la cinematograf.

Chiar şi atunci când cinematografia a început să devină cunoscută, la începutul anilor 1900, popcornul nu era o gustare populară printre cinefili. În primele zile ale cinemaului, proprietarii sălilor au încercat pe cât posibil să recreeze luxul unui teatru tradiţional, iar cu scaune şi covoare luxoase, mâncarea nu era permisă în acele săli „exclusiviste‟.
Cinematografele încercau să apeleze la o clientelă înaltă, iar proprietarii nu doreau să găsească gunoi prin săli sau să se audă zgomotul gustărilor consumate în timpul filmelor. Odinioară, cinematograful era o formă de artă pentru oamenii bogaţi şi bine educaţi. Filmele se bazau, la vremea respectivă, pe textele mari de pe ecrane, care ofereau detalii importante despre poveste şi doar oamenii educaţi, care ştiau să citească, puteau merge la cinema.

Popcornul, o gustare ieftină şi accesibilă