Caracteristica principală a parentingului permisiv este că nu există reguli şi nici aşteptări exacte de la copii. Părinţii sunt iubitori şi îşi exprimă afecţiunea faţă de cei mici, însă nu consideră că aceştia sunt suficient de maturi sau de capabili să aibă responsabilităţi. Ei rareori îşi disciplinează copiii. Atunci când trebuie să facă ceva ce nu-i place, copilul este, de obicei, „mituit“ sau păcălit, părintele oferindu-i cadouri sau dulciuri. Această categorie de părinţi evită confruntările pe cât posibil.

În loc să le impună să facă anumite lucruri astfel încât să preîntâmpine problemele, aceştia aleg să îşi lase copiii să descopere singuri consecinţele acţiunilor lor. De altfel, se consideră mai mult prieteni ai copiilor, decât părinţii lor. Ceea ce nu realizează ei este că lipsa aşteptărilor de la copii va face ca şi aceştia, la rândul lor, să aibă aşteptări scăzute de la propria persoană, atât în copilărie, cât şi în viaţa adultă.

Performanţe şcolare scăzute

Lipsa motivaţiei, a supravegherii şi a unor aşteptări stabilite face ca performanţele şcolare ale copiilor crescuţi în stilul „libertate deplină“ să fie mai scăzute decât cele ale celorlaţi copii, spun psihologii. Aceşti copii nu învaţă autodisciplina şi îşi pierd rapid interesul dacă nu sunt lăudaţi şi dacă nu obţin rezultate imediate. În plus, ei nu sunt obişnuiţi să respecte autoritatea unui adult şi regulile impuse de şcoală, ajungând să deteste învăţătura. Acest lucru se poate răsfrânge în viaţa de adult, lipsa motivaţiei afectându-le capacitatea de a se dezvolta profesional sau de a face orice altceva semnificativ pe termen lung.

Predispoziţie către comportamente dăunătoare

Pentru că nu au niciun fel de teamă că părinţii îi vor pedepsi şi pentru că nu există niciun fel de aşteptări de la ei, copiii crescuţi cu prea multă indulgenţă pot adopta unele obiceiuri ce le pot pune sănătatea sau chiar viaţa în pericol. Astfel, ei pot ajunge să consume alcool sau droguri, avertizează specialiştii. De asemenea, prin faptul că primesc imediat şi necondiţionat absolut tot ce-şi doresc, lor li se creează o realitate falsă, care se va reflecta şi în viaţa adultă. Astfel, ei se vor aştepta ca totul să se întâmple când şi cum doresc, fără niciun efort din partea lor. Când vor descoperi că lucrurile nu stau de fapt aşa, ei se pot confrunta cu un sentiment de neîmplinire, iar stima de sine poate avea de suferit şi poate ajunge să se confruncte cu depresie.

Sfatul specialistului: Lena Rusti, psihoterapeut adlerian

Copiii au nevoie de reguli pentru a se simţi în siguranţă, pentru a se putea baza pe consecinţe constante ale aceluiaşi comportament şi pe reacţiile mediului. Dincolo de aceste reguli de bază, copilul are nevoie de libertate, pentru a-şi putea dezvolta încrederea în sine şi creativitatea. Însă încrederea în sine nu poate apărea dacă nu se simte mai întâi în siguranţă. Pentru a valida aceste reguli, este important ca părinţii să le respecte la rândul lor, să devină reguli ale casei sau valori ale familiei. Totuşi, este bine să învăţăm să facem o distincţie între regulile care îl ajută pe copil să-i fie mai uşor în lume şi regulile care îl blochează, îl intimidează sau îl descurajează.
 
Sursa foto: Shutterstock