De ce nu vorbeşte cel mic

Vorbirea şi dezvoltarea limbajului sunt etape deosebit de importante în viaţa copilului. Cel mic trebuie să treacă cu brio, la timpul potrivit, prin aceste stadii, cu ajutorul familiei.

Când este timpul potrivit vorbirii

Dacă ne gândim la marele poet Lucian Blaga,care s-a autocaracterizat ca fiind „mut ca o lebădă“,timpul vorbirii sale a fost undeva în jurul vârstei de 4 ani. Şi apoi câte cuvinte extraordinar de bine gândite ne-a lăsat nouă tuturor prin poeziile sale...

Acest exemplu este menit să arate că excepţiile nu reprezintă întotdeauna vreo afecţiune sau vreo boală şi că diversitatea este surprinzătoare. Nu-şi propune însă să sugereze că întârzierea vorbirii este un lucru normal şi obişnuit,care nu trebuie monitorizat şi asupra căruia nu trebuie să ne aplecăm cu atenţie,atât noi ca părinţi,cât şi specialiştii,atunci când situaţia copilului cere această investigare.

Am putea considera că puiul de om începe să vorbească încă de când este foarte mic,fiindcă şi primele sunete pe care le scoate chiar de pe la o lună nu sunt altceva decât încercarea lui de a-ţi „vorbi“. Părinţii adesea consideră că cei mici se exprimă doar din momentul în care încep să spună cuvinte,când de fapt orice gângurit tot de vorbire ţine,iar dezvoltarea limbajului variază destul de mult,de la copil la copil,în funcţie de mai mulţi factori.

Părinţii şi bunicii,„agenţi“ în acest proces

Stimularea vorbirii copilului poate fi un succes dacă participanţii ţin seama de câteva condiţii:

• Cel mai uşor se învaţă cuvintele corespunzătoare exprimării unor nevoi imediate,numirii unor persoane sau obiecte cu care copilul intră în contact (spre exemplu „mama“,„tata“,dar şi numele jucăriilor) sau a unor dorinţe pe care vrea să le comunice (spre exemplu „papa“,„nani“)-la început mai ales mamei,urmând ca pe măsură ce creşte,să comunice cu mai multe persoane care fac parte din mediul său de viaţă. Este normal ca la început micuţul să folosească cuvinte scurte,din două silabe. Spre exemplu:Bum-bum pentru tobă,Ham-ham pentru căţel,etc.

• Cel mai eficient mod de învăţare al cuvintelor se face prin joc – jucăriile,jocurile şi cărţile de colorat – cu ilustraţii apropiate de ceea ce sunt în realitate obiectele reprezentate – stimulează vorbirea.

• Ritmul de învăţare ţine de fiecare copil în parte şi nu există şabloane de evaluare. Unii se exprimă mai simplu,alţii au un bagaj de cuvinte mai bogat. Important este că se exprimă şi comunică. Asta înseamnă că simţurile le sunt dezvoltate normal:aud,văd şi,implicit,transmit „impresiile“ lor celor apropiaţi.

Cu ce îi poţi fi de ajutor

1.  Repetă împreună cu el anumite cuvinte;citeşte-i des şi învăţă-l cântecele copilăriei tale. Va fi o bucurie şi pentru tine!2. Pentru a fi capabil de comunicare verbală adecvată vârstei,copilul trebuie stimulat şi motivat. Jucându-se,va fi încurajat să ceară şi să denumească jucăria pe care şi-o doreşte şi pe care astfel o va primi. Atenţie! Corectează-l cu blândeţe dacă stâlceşte cuvintele şi în niciun caz nu-l dojeni când greşeşte pronunţia fiindcă,în loc să-l ajuţi,îl vei inhiba.3. Fă-l să povestească ce a făcut cât timp nu aţi fost împreună,dar nu-i pune prea multe întrebări şi nu folosi multe cuvinte noi şi complicate. Introducerea cuvintelor noi se face în directă legătură cu obiectul despre care îi vorbeşti şi pe care trebuie să i-l şi arăţi.

Când e nevoie de specialist

Fii permanent atentă la felul în care se dezvoltă copilul tău şi apelează la un logoped dacă:

·         Are deja un an şi încă nu pronunţă primele cuvinte.

·         A împlinit un an şi jumătate şi nu asociază două cuvinte (cu cât vârsta copilului e mai mare,cu atât această manifestare trebuie să fie un semn de alarmă).

·         A trecut de 4-5 ani şi pronunţă defectuos sunetele sau grupele de sunete.

Info:Logopeduleste specialistul care se ocupă de evaluarea nivelului de dezvoltare al limbajului,de depistarea şi diagnosticarea întârzierilor şi a tulburărilor de vorbire,precum şi de remedierea lor. Terapia este cu atât mai eficientă cu cât familia este mai cooperantă şi intervenţia mai timpurie. În urma unui consult,logopedul este cel în măsură să stabilească diagnosticul şi să facă programul de recuperare sau de stimulare adaptat celui mic.