Din punct de vedere psihologic, timiditatea copiilor este percepută în acelaşi mod ca anxietatea socială a unui adult. Se spune că problemele pe care le avem în tinereţe ne modelează comportamentul la maturitate. Copilul care nu îşi face prieteni, va fi acel adult care va sta singur în casă sâmbătă seara. O familie poate avea doi copii, fiecare cu comportament diferit. Unul este plin de viaţă şi iubeşte să cunoască oameni noi, altul nu îşi poate face deloc prieteni. Părinţii trebuie să acorde atenţie acestui aspect, deoarece cel de-al doilea poate suferi. Dacă micuţul nu reuşeşte să se integreze social, mai târziu el va deveni anxios.

De ce sunt unii copii timizi

Copilul tău poate răspunde diferit pentru ceea ce se întâmplă în jurul său. Psihologii spun că aceste tipare se formează încă de la patru luni. În urma unui studiu, s-a demonstrat că bebeluşii care reacţionează mai puternic la stimulii din jurul lor, încă din primele zile de viaţă, (lumina puternică, zgomote etc) au şanse mai mari să devină timizi.
Dacă ai crezut că timiditatea poate fi genetică, află că factorii biologici nu contribuie întotdeauna la formarea personalităţii copilului. Deşi tu poate eşti o persoană timidă, nu este 100% valabil că micuţul tău va fi la fel.
Temperamentul copilului şi mediul în care se află pot fi în schimb factori care influenţează personalitatea micuţului tău. Fiecare copil are o personalitate unică şi trebuie să fii atentă la factorii de mediu din jurul său. Spre exemplu, dacă are prieteni compatibili sau dacă a fost supus unei experienţe umilitoare. Psihologii spun că atmosfera de acasă este un factor esenţial - dacă copilul trăieşte într-un mediu în care certurile sunt dese sau dacă este criticat mereu sunt şanse ca micuţul să devină anti-social. Va crede că nimănui nu îi pasă de el, aşa că nu are de ce să socializeze.

Ce faci în cazul în care ai un copil ruşinos

În cazul unui copil timid şi rezervat va fi probabil nevoie de multă răbdare şi de atenţie din partea părinţilor. Aceşti copii, de obicei, izbucnesc în lacrimi la prima mustrare. Psihologii avertizează că părinţii trebuie să înveţe să folosească forme blânde şi corecte de disciplină, astfel încât cei mici nu se se simtă mereu vinovaţi de ceea ce fac. Ei au nevoie să li se comunice cu calm atunci când fac ceva greşit, nu neapărat să fie mustraţi. Nu uita că fiecare copil este unic şi este important să îţi adaptezi stilul de educaţie pe nevoile emoţionale ale copilului tău, mai ales dacă el se confruntă cu anxietate socială. Nu îl obliga să socializeze. Discută cu el despre motivele pentru care refuză să facă acest lucru, poate partenerii lui de joacă au temperament diferit faţă de al său. Trebuie să te asiguri că micuţul tău va reuşi să se adapteze în societate şi va reuşi să îşi facă prieteni cu care să fie pe aceeaşi lungime de undă.

Sursă foto: Shutterstock