Dermatita atopică debutează, de regulă, în primele luni de viaţă. Se manifestă prin mâncărimi cutanate, din cauza uscăciunii excesive a pielii. Statisticile arată că unu din cinci copii din întreaga lume suferă de dermatită atopică, fiind cea mai cunoscută afecţiune cronică a pielii la copii. Boala se atenuează la pubertate şi apare mai rar la adulţi.

Unde se localizează afecţiunea

La sugari, se pot observa părţi ale pielii mai uscate, scuamoase şi roşii, cu urme de zgârieturi, din cauza scărpinatului. Erupţii roşiatice pot apărea la nivelul obrajilor, pe gât şi pe zonele rotunjite ale mânuţelor şi picioruşelor. Din cauza pruritului, intervine agitaţia, plânsul necontrolat şi tulburările de somn. Unii pot avea tulburări digestive (colici, vărsături, diaree), din cauza diverselor alergii alimentare pe care le dezvoltă.

Cum se stabileşte diagnosticul pentru dermatita atopică

Specialistul care ar trebui să ştie cel mai bine istoricul bebeluşului şi să-i urmărească dezvoltarea este pediatrul. În momentul în care acesta va examina pielea bebeluşului şi va constata semne ale dermatitei atopice, de cele mai multe ori, va indica consultul unui dermatolog, care va gestiona pe termen lung boala şi eventualele complicaţii. În cazuri mai grave, dermatitei atopice i se pot alătura elemente de rinită alergică şi chiar de astm bronşic. Atunci va fi nevoie de consultul unui alergolog. Acesta va solicita diverse testări pentru a stabili dacă micuţul suferă de vreo alergie respiratorie, alimentară sau de altă natură.

Mai citeşte şi: Diversificarea alimentaţiei la copii

Factorii care declanşează dermatita atopica

Dermatita atopică apare în special la copiii mici, care provin din familii unde părinţii sau rudele au sau au avut diverse boli alergice. Statisticile arată că aproximativ 70% din pacienţi au un istoric familial de atopie, deci foarte importanţi sunt factorii genetici. Cu toate acestea, boala poate fi declanşată şi de contactul cu diverşi factori de mediu, precum fumul de ţigară, polenul, mucegaiul, părul de animale, variaţiile de temperatură, dar şi de diverse alimente. Aceştia pot afecta atât stratul de celule lipidice de la nivelul exterior al pielii, cât şi filagrina, o proteină necesară funcţiei de barieră a pielii. Din acest motiv, copiii cu dermatită atopică sunt sensibili la iritaţiile provocate de săpunuri sau alte substanţe, de condiţiile meteo neprielnice (frig, vânt, soare puternic etc).

Sfatul specialistului în privinţa tratamentului pentru dermatita atopică

Dr. Laurenţiu Vlădău, medic dermatolog, Clinica Hebra Dermatologie, Bucureşti

Diagnosticul dermatitei atopice este strict clinic, pe baza distribuţiei dermatitei, a simptomelor (mâncărime, disconfort), antecedentelor familiale de atopie (astm, dermatită atopică, rinită alergică, conjunctivită alergică). Nu sunt necesare investigaţii suplimentare pentru confirmarea diagnosticului.

Tratamentul dermatitei atopice la bebeluşi are câteva obiective:

- refacerea, îmbunătăţirea şi protecţia barierei cutanate prin menţinerea unei temperaturi de confort şi a unei umidităţi ambientale potrivite, hainuţe lejere, preferabil din bumbac, evitarea săpunurilor, a sărurilor de baie, a spumei de baie şi folosirea de produse blânde şi "fără săpun". Cremele emoliente blânde se folosesc de două ori pe zi, mai ales după băiţă. Formulele noi, precum cele îmbunătăţite cu extract de ovăz sau cu substanţe antiseptice, pot fi utilizate şi pe post de tratament al puseelor uşoare de boală.

- tratamentul puseelor acute se realizează cu ajutorul cremelor antiinflamatoare, de cele mai multe ori pe bază de dermatocorticoizi. Acestea se folosesc strict sub supravegherea medicului dermatolog, pentru perioade scurte, de câteva zile, până la două săptămâni, pentru a evita efectele nedorite. Tratamentul poate fi repetat pentru pusee viitoare, atâta timp cât acestea nu sunt foarte frecvente. Se foloseşte o cantitate echivalentă cu lungimea falangei unui deget pentru o arie de mărimea unei palme. 

- prevenirea puseelor prin reluarea primelor măsuri, la care se adaugă emoliente îmbunătăţite cu extract de ovăz, substanţe antiseptice sau alte formule antiinflamatorii uşoare, care pot fi utilizate şi pe post de tratament al puseelor uşoare de boală.

Sursa foto: pixabay.com