Călătorie fascinantă în timp

Primele dovezi ale existenţei pălăriilor,croite la vremea respectivă din paie sau din piei de animale,datează încă din perioada neoliticului,ele fiind prezente în picturile descoperite pe pereţii peşterilor. La vremea respectivă,erau cunoscute sub numele de tichii (fiind confecţionate în formă conică sau pătrată) şi purtate doar de membrii de rang înalt ai societăţii. Mai apoi,pălăriile au ajuns să fie folosite atât de bărbaţii,cât şi de femeile care trăiau la curtea regelui. De abia în secolul al XVIII-lea a fost folosit pentru prima dată în oraşul italian Milano termenul de modistă,anume persoana care confecţiona pălăria sau boneta (alegea materialul,dantela care se aplica,dar şi cu ce piese vestimentare se purtau,de exemplu mănuşile).

 

Accesoriu preferat de doamne

Dacă la începuturi pălăria avea forma unei căciuli,apoi a prins conturul unei bonete,ca mai târziu să aibă margini,cunoscute sub denumirea de boruri,pe care se aplicau după moda vremii broşe,pene,panglici,flori sau ornamente de tifon. Treptat,a devenit o prezenţă obligatorie în garderoba fiecărei doamne. În timp ce tinerele obişnuiau să poarte pălării decorate cu pene şi flori multicolore,femeile căsătorite îşi acopereau capul cu pălării sobre,unele modele chiar legate sub bărbie (cunoscute în Franţa sub numele de „coiffer Saint-Catherine“). În perioada când corsetul era piesa vestimentară ce nu lipsea din garderoba doamnelor,pălăriile era croite de dimensiuni mai mici,tocmai pentru a evidenţia talia subţire. În schimb,atunci când rochiile de epocă erau voluminoase,şi dimensiunea pălăriilor a devenit mai mare (cu boruri largi şi accesorizate de regulă cu pene). 

Fiecare model este croit din cinci elemente

Deşi există mii de modele de pălării,la confecţionarea lor se respectă câteva reguli simple. Indiferent de aspectul ei,fiecare piesă este compusă din cinci părţi principale:calota (partea de sus,cea care acoperă capul),bor (marginea laterală,de regulă croită din materiale rigide),căptuşeala (partea din interior,unde este prinsă de obicei eticheta cu numele producătorului). De asemenea,printre componentele pălăriilor se numără banda de piele (este ataşată în interior pentru ca transpiraţia să nu pătrundă în partea de sus),dar şi panglica,cea care se rulează pe exterior şi care uneşte borurile de restul pălăriei.

 

Fabrica de pălării de la Siliştea Sibiului,prima din România

 

Tradiţia confecţionării pălăriilor a trecut graniţele ţării noastre în 1896. Prima fabrică românească a fost construită la Siliştea Sibiului şi a aparţinut lui Ioan Dadarlat. Ani mai târziu,ea a fost închisă şi apoi redeschisă la Sebeş. Dacă în primii ani pălăriile se confecţionau şi se vindeau doar în ţară,ele au ajuns să fie apreciate mai apoi şi în străinătate. În fabrică se croiau modele pentru poliţie,pentru pădurari,dar şi în accord cu cele mai noi tendinţe ale modei. Interesant este că la confecţionarea lor se folosesc şi în zilele noastre calapoadele păstrate încă de la începuturi.    

 

Curiozităţi

 

-         În perioada 1784-1811,britanicii care purtau pălării erau obligaţi să plătească impozit. Ei trebuiau să aibă cu ei dovada plăţii acestei taxe,mai ales dacă erau opriţi de poliţişti pe stradă.

-         Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a adunat o colecţie de peste 5.000 de pălării în cei peste 50 de ani de domnie. Fredy Fox,pălărierul casei Regale,a croit sute de modele pentru regină,ea fiind renumită pentru faptul că le poartă doar o singură dată.

-         Cea mai scumpă pălărie din lume a fost confecţionată de Louis Mariette (pălărier celebru) şi a costat nu mai mult de 2,7 milioane de dolari. Ea a fost denumită „Pălăria Dragostei“ şi a fost ţesută din platină şi acoperită cu diamante.

Ştiai că...

...în anii ’20,pălăriile la modă erau de mici dimensiuni,rotunde şi croite din fetru? Un deceniu mai târziu,ele aveau o croială mult mai feminină,purtau denumirea de tocă şi erau accesorizate cu tot felul de bijuterii.