Am rugat un părinte şi un nutriţionist să ne spună de ce este benefic să luăm o pauză de la dulciuri şi mâncăruri consistente şi să fim mai buni, mai iertători, mai empatici şi recunoscători. Părintele Ilie Costescu ne-a spus, de la început, că „postul se ţine întâi cu mintea, însă mulţi şi-au raportat postul numai la bucate‟. La rândul său, nutriţionistul Anca Alungulesei ne-a explicat că ar fi ideal să asociem postul alimentar cu cel religios, să-i înţelegem însemnătatea atât pentru corp, cât şi pentru spirit, pentru că perspectiva este cu totul alta.

Anul acesta, postul este pentru unii prilej de smerenie, de rugăciune, de închinare întru iertarea păcatelor şi de mulţumire pentru viaţă. Pentru alţii, e alinarea sufletului rănit de pierderea celor dragi. Sunt şi oameni care îmbină postul cu regimul alimentar, recomandat de medic pentru tratarea unor afecţiuni. Dar sunt şi persoane care cred că prin post au ocazia să dea jos kilogramele acumulate în ultimele luni şi să se înfrupte din bucatele tradiţionale de pe mesele festive.

Când vrei să slăbeşti, dar te îngraşi

Multe persoane încep postul cu intenţia de a slăbi, însă reuşesc, la final, să se aleagă cu kilograme în plus. Ne-a lămurit nutriţionistul ce se întâmplă în acest caz. Foarte posibil ca una dintre greşeli este că mâncăm mai mult, ca să ne săturăm. Se întâmplă asta, deoarece mintea intră, odată cu postul, în modulul de supravieţuire. Pentru ca postul să fie o reuşită, ar trebui să ne schimbăm percepţia despre el, şi avem două posibilităţi:

1. înţelegem postul ca pe o perioadă de curăţare şi de purificare din punct de vedere religios. Şi atunci înţelegem de ce este important să postim, adică să ne privăm corpul şi mintea de o serie de alimente care probabil ne oferă senzaţia de recompense, de plăcere maximă şi de satisfacţie a papilelor gustative.

2. percepem postul din punct de vedere fizic – ca fiind o perioadă în care îi oferim corpului un timp de refacere, de regenerare şi de vindecare.

Concluzia expertului în nutriţie este că dacă îl abordam din ambele perspective, postul va fi primit şi urmat cu bucurie, cu uşurinţă şi, evident că, şi alegerile alimentare vor fi corecte pentru organism.

Când postul este văzut şi simţit ca o mare dificultate şi „ţinut pentru că trebuie‟, mai bine nu îl mai ţii.

Remediul pentru poftele culinare

După post, trecerea de la preparaţe uşoare, la bunătăţi tradiţionale este o adevărată provocare. Nu puţini sunt cei care cad pradă exceselor alimentare şi băuturilor. Din fericire, există un remediu la-ndemână, care îţi reface digestia şi îţi redă energia bună şi vitalitatea. Ne-a explicat mai multe Anca Alungulese: „Sunt multe lucruri pe care le putem face, însă, vă recomand unul singur, deoarece este extrem de benefic şi la îndemâna oricui în această perioadă a anului, şi anume consumul de murături, în special de varză murată. Butoiul de varză sau borcanul de murături reprezintă cea mai valoroasă sursă de probiotice (bacterii prietenoase), de care are nevoie organismul pentru accelerarea procesului de digestie şi refacerea microbiomului intestinal. Recomand, de asemenea, murăturile şi după excese alcoolice din timpul sărbătorilor. Sunt minunate pentru scurtarea perioadei de mahmureală‟.

Nutriţionist Anca Alungulesei: „Ideal ar fi să asociem postul alimentar cu cel religios‟

Postul poate fi comparat cu o cură de detoxificare?

Dacă interpretăm postul corect şi alegem alimentele potrivite, atunci da, pentru că în timpul postului obţinem şi detoxifierea organismului. Dacă însă înlocuim proteina de origine animală cu tot felul de substitute, şi când spun asta mă refer la produse care imită carnea, dar care sunt foarte bogate în substanţe pe care corpul nu le recunoaşte (E-uri, potentatori de aromă, de gust, etc – în general produse extrem de procesate) şi cu o cantitatea extrem de mare de carbohidraţi şi amidonoase (cereale, cartof, etc) atunci postul îşi pierde însemnătatea şi ne poate face mai mult rău decât bine. Ideal ar fi să asociem postul alimentar cu cel religios, să-i înţelegem însemnătatea atât pentru corp, cât şi pentru spirit, şi atunci perspectiva va fi cu totul alta. Cu siguranţă acest tip de motivaţie este cu mult mai puternic şi ne va ajuta să facem alegeri alimentare corecte pentru corp.

Atunci când vine vorba de post, este important ca, în primul rând, să ne setăm foarte clar în minte obiectivul şi ne răspundem la câteva întrebări esenţiale: „De ce vreau să ţin post?‟ sau „Ce fel de post vreau să ţin?‟ (religios, alimentar sau ambele).

Faptul că în perioada de post renunţăm la a mai consuma proteină de origine animală (carne, ouă, lactate) ajută mult organismul, din punct de vedere fizic, în primul rând, pentru că simplifică procesul digestiv. Cum ne ajută? Costul energetic al procesului digestiv din alimentia de zi cu zi, mai precis, câtă energie consumă corpul pentru a digera tot ceea primeşte, este extrem de mare. Ştim deja că, la ora actuală, atât când vine vorba despre copii, dar şi despre adulţi, mâncăm orice, oricând. Şi acest lucru se traduce pe corpul fizic, astfel: costul energetic al oganismului care primeşte mereu de mâncare se ridică la un procent de aproximativ 70%, deci din 100% energie, corpul meu îşi alocă 70% din ea pentru a digera tot ceea ce eu îi ofer.

În aceste condiţii, capacitatea organismului de a îndeplini celelalte procese metabolice (adică hrănire internă, vindecare, eliminare) scade foarte mult. Rămâne la un 30% din procentul de 100%. Şi acest aspect generează, atât pe termen mediu cât şi pe termen lung, o serie de dezechilibre fizice.

Aşadar, cu cât îi oferim corpului nostru mai des anumite „pauze digestive‟, în care restricţionăm consumul anumitor alimente mai greu de digerat şi ne focusam pe consumul alimentelor mai uşoare, cu atât îi oferim ocazia corpului să se ocupe de procesele metabolice care sunt puse mereu pe locul al doilea: eliminarea corespunzătoare a reziduurilor (adică detoxificarea organismului), hrănirea, regenerarea şi vindecarea celulară.

Ce alimente ar trebui să preferăm în această perioadă?

În timpul postului şi nu numai, preferinţa ar trebui să fie pentru alimente integrale. Aşadar în post renunţăm la alimentele de origine animală şi consumăm doar alimente de origine vegetală. Astfel, reuşim să simplificăm şi să uşurăm procesul de digestie, astfel încât corpul să se poată odihni, vindeca şi repara pe interior (la nivel celular). Alimentele de preferat în post sunt: proteină de origine vegetală, carbohidraţii din fructe şi grăsimile sănătoase. Atenţie, să nu fie procesate: covrigeii, gogoşile şi savarinele (chiar dacă sunt fără lapte şi ouă) nu se încadrează la categoria alimentelor integrale sănătoase.

Sunt persoane care consumă o cantitate semnificativă de cartofi prăjiţi. De ce este o alegere alimentară dăunătoare?

Din nefericire, cartofii prăjiţi ar trebui ocoliţi nu doar în perioada de post. Şi când spun asta, mă refer aici şi la mine, deoarece îmi plac foarte mult. De ce nu sunt tocmai sănătoşi? Combinarea unei cantităţi mari de amidon cu ulei prăjit, bogat în acizi Omega-6, duce la un efect foarte inflamatoar pentru organism. Recomandarea mea este: fie să înlocuim cartofii prăjiţi în ulei cu cartofi fierţi sau cartofi pregătiţi la cuptor sau chiar să înlocuim cartofii cu cartofi dulci.

Care sunt alimentele de care ar trebui să ne ferim (de exemplu, cele cu E-uri, prăjelile, făinoasele)?

Carbohidraţii în general, alimentele prăjite, alimentele de tip fast-food, produsele de patiserie şi cele de cofetărie. De asemenea, ar trebui să fim atenţi la produsele care sunt etichetate a fi de post, dar care pot conţine o cantitate foarte mare de E-uri, amelioratori de gust, de aromă, de culoare.

În perioada postului, ajungem să mâncăm mai mult şi mai des. Cum putem „păcăli‟ foamea?

Eu sunt de principiu că foamea nu trebuie „păcălită‟, ci „educată‟. Întotdeauna când există o „păcăleală‟ în acest proces, mintea (subconştientă) o identifică foarte uşor şi găseşte soluţii inedite, la care, la nivel de conştient, nici măcar nu ne-am fi gândit vreodată. Se poate „lucra‟ cu „foamea‟ din două perspective:

Dacă vorbim despre „foame fizică‟ (de fapt, chimică, organică), atunci vorbim de secreţia „grelinei‟ – hormonul foamei – şi nivelul de glucoză din sânge. Atunci când vine vorba de grelină, vestea bună este că secreţia ei „se educă‟. Corpul are nevoie de doar câteva zile pentru a regla secreţia ei, în funcţie de orele la care alegem să mâncăm. Când vine vorba despre nivelul glucozei în sânge, atunci e nevoie să ne asigurăm că vom consuma alimente care stabilizează nivelul glicemiei (hidraţi de carbon sau glucide cu eliberare lentă): somon, caju, migdale, alune de pădure, nuci de brazilia, cereale integrale, frunze verzi şi multă multă apă.

Dacă vorbim despre foame „emoţională‟, atunci abordarea este diferită. De obicei, simţim senzaţia de foame când avem o emoţie pe care nu ştim sau nu vrem în acel moment să o gestionăm. Şi ceea ce ştim mult mai bine să facem şi ce ştim sigur că ne oferă sentimentul de siguranţă şi de plăcere este să mâncăm. Aşadar, ce putem face în acest caz? Să învăţăm să ne dizolvăm pe moment senzaţia de foame emoţională: fie să ne ocupăm în acel moment de altceva, care ne face plăcere (să ascultăm muzică, să citim, să dansăm sau să vorbim la telefon cu o persoană dragă), fie putem să stăm în această senzaţie de foame, însă să o facem din rolul „observatorului‟ şi să aşteptăm să vedem ce se întâmplă. Să o privim chiar cu curiozitate şi să observăm ce semnale ne dă. Pe măsură ce facem asta, senzaţia de foame dispare, adică se dizolvă. E un proces extrem de interesant, care ne aduce reale beneficii, nu doar pentru a depăşi senzaţia de foame din perioada postului, ci pe termen lung. Ne putem ajusta astfel greutatea corporală şi ne putem îmbunătăţi stilul de viaţă în acest mod.

Care sunt cele mai sănătoare combinaţii alimentare care respectă regulile postului?

Din punctul meu de vedere, ar trebui să fim atenţi la consumul de carbohidraţi, de amidon şi la combinaţia dintre carbohidraţi şi proteină (chiar dacă vorbim aici de proteină vegetală). Ideal ar fi să nu le combinăm la aceeaşi masă, ci să le consumăm separat.

De asemenea, recomand în special în post consumul a cât mai multe grăsimi (vegetale) sănătoase care, pe lângă alte beneficii, ne aduc în corp şi în minte senzaţia de saţietate şi saturaţie, reuşind astfel să ne gestionăm foamea cu mai mare uşurinţă.

Cum facem trecerea de la alimentaţie restrictivă la consumul preparatelor tradiţionale de sărbători?

Treptat. Însă, pe lângă reintroducerea treptată a alimentelor exceluse în perioada postului, avem nevoie de prezenţa şi de conştientizarea acestui proces. Adică să fim conştienţi de faptul că, fizic avem nevoie de o anumită perioadă de timp (cel puţin câteva zile) pentru a ne reobişnui cu digestia alimentelor excluse. Putem face trecerea treptat, asfel încât organismul să nu fie suprasolicitat şi, evident că, după câteva zile, putem gusta din toate cu moderaţie, pentru a nu anula beneficiile pentru corp obţinute pe perioada postului.

Anca Alungulesei, terapeut nutriţional, creatoarea metodei de slăbit Psiho-Dieta, detalii pe www.anca-alungulesei.ro.

Părintele Ilie Costescu: „Dacă în mintea noastră rămân răutăţi, n-am făcut nimic cu postul‟

Cum ar trebui să ţinem postul Crăciunului, pentru a ne fi de folos pentru trup şi pentru suflet?

Bine ar fi să postim tot restul anului, nu doar înainte de marile sărbători. Postul se ţine întâi cu mintea. Mulţi şi-au raportat postul numai la bucate. Sigur, ele au rostul lor, dar îmbuibarea cu multe bucate duce de multe ori la lipsa credinţei, a faptei bune faţă de aproapele. Postul, mai ales cel al Crăciunului, este unul al bucuriei. Începe cu duminica în care se citeşte pilda samarineanului milostiv. Toţi trebuie să s-o înţelegem. Suntem plini de păcate, de griji, de frământări. Suntem la pământ, zdrobiţi, avem răni şi vine acel om de alt neam şi ne dă un ajutor. Cel care vine este chiar Hristos. El bate mereu la uşa sufletului nostru, ca să facem fapta bună, să ne rugăm cu credinţă, să putem să ne bucurăm de ceea ce ne oferă viaţa aceasta, dar noi uităm ţelul: mântuirea sufletului nostru. Există o asemănare între viaţa noastră şi cea a celui lovit de tâlhar. Tâlharii sunt cei care ne vor răul spiritual şi material. Forţele binelui ne dau întărire să ne ridicăm şi să dăm slavă lui Dumnezeu. Sfântul post nu se ţine numai cu mâncare, dar oamenii sunt împărţiţi. Unii spun în felul următor: „Mănânc acum, că e timpul rece, chiar dacă aleg mâncăruri pe care Biserica le opreşte, pentru că-mi dau energie, forţă‟. Ei uită că forţa ţi-o dă Dumnezeu. Dacă ai pe Dumnezeu, ai forţă. Sunt oameni care şi-au recăpătat puterile de a înfrunta greutăţile vieţii în Biserică. Mulţi sunt cârcotaşi şi zic: „Lasă-mă în pace! Eu trebuie să-mi trăiesc viaţa!‟. Cred că ar trebui să începem să postim cu gândul, apoi cu fapta şi cu lingura, după cum spunea Părintele Ilie Cleopa. Trebuie să înţelegem că postul adevărat este acela în care întâi mă înfrânez pe mine, apoi îl ajut şi pe celălalt să aibă această experienţă a vieţii, să vadă cum te schimbă această înfrânare de la tot ce este rău.

Mulţi ţin doar prima şi ultima săptămână? Procedează bine?

Este un început bun. Este bine, dar cel care se consideră un creştin adevărat trebuie să încerce să ţină mai mult. Este ca atunci când îţi pui bocancii în picioare, pălăria pe cap, iar în rest eşti dezbrăcat. Trebuie să ne şi trudim. Să vedeţi ce stare bună vă dă postul. Trebuie să îmbinăm rugăciunea şi milostivirea faţă de semeni. Ca să putem fi milostivi, trebuie s-o facem cu credinţă. Spunea Sfântul Ioan Gură de Aur că Biserica nu este un tribunal în care oamenii sunt judecaţi, ci este un spital în care oamenii vin să se vindece de păcate. Mulţi se tem să nu facă una sau alta. Nu trebuie să ne fie frică, ci să ne fie de luare aminte şi de bucurie că putem să ne apropiem de Dumnezeu prin starea mea. Dacă nu ne modificăm, degeaba ţinem toate posturile. Putem să mâncăm şi numai o dată pe zi, să facem 1.000 de mătănii pe zi, dacă în mintea noastră rămân răutăţi şi nu ne-am schimbat n-am făcut nimic cu postul. Postul ne-a fost numai o laudă, ne-a fost un exerciţiu, poate postul ne-a fost doar o dietă. Eu nu văd în post o dietă, ci văd mai întâi o înfrânare spirtuală.

Cum ne poate ajuta duhovnicul să postim corect, astfel încât la finalul perioadei de post să nu fim obosite, agitate, puse pe harţă, ci, din contra, mai pline de energie, mai blânde, mai răbdătoare şi iubitoare?

Duhovnicul nu este un judecător, ci un îndrumător. El are menirea de a veghea asupra celorlalţi, mai ales asupra celor care au suferinţe grave, care au nevoie de anumite componente chimice din mâncare ca să se vindece. După ce s-au vindecat, trebuie să nu uite să dea slavă lui Dumnezeu. Undeva în „Sfânta Scriptură‟ scrie: „Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău‟ (n.r. „Sfânta Evanghelie după Ioan‟ 5:14). Dumnezeu ne dă de toate, ne iartă, ne ridică din gunoi, dar ne avertizează şi să ne aducem aminte să nu mai cădem, să nu mai greşim. Duhovnicul are, desigur, partea lui de îndrumare şi de cercetare. Sunt siuaţii în care vezi că omul are nevoie de o dezlegare, de o binecuvântare şi atunci trebuie să i-o dai.

Cine poate primi o dezlegare?

Biserica, prin slujitorii şi prin duhovnicii săi, face dezlegare pentru cei care sunt înaintaţi în vârstă, care nu au pe cineva care să le găteasca, dar păcătuieşti atunci când poţi şi nu vrei să posteşti şi nu ştiu dacă în faţa lui Dumnezeu mai poţi să aduci pe cineva să te apere. Acum este moda aceasta ca femeia însărcinată să mănânce tot ce vede în magazine. Eu ştiu un singur lucru: mama mea care a fost o ţărancă obişnuită, a ţinut toate posturile când am fost noi de ne-a plămădit în pântecele ei. N-am ieşit nici cu lipsă de calciu, nici de vitamine. Am ieşit cum a vrut bunul Dumnezeu, cum ne-a rânduit El în viaţă şi n-am dus lipsă de anumite lucruri pe care se zice azi că ar fi trebuit să le ia mama când eu eram în pântecele ei.

La trecerea de la post la zilele de Sărbătoare, suntem tentaţi să mâncăm din toate, după ce corpul a fost obişnuit cu puţin. Cum ar trebui să procedăm?

Trecerea aceasta trebuie să fie lină. Este ca atunci când sari de pe un mal pe celălalt. Dacă distanţa este prea mare, s-ar putea să cazi în apă. La fel, pentru sănătatea trupului nostru, trebuie să mâncăm ponderat câte puţin din fiecare şi să ne bucurăm de ceea ce ne-a dat bunul Dumnezeu. Îl rog să întâmpinăm Naşterea lui Hristos cu bucurie şi-i îndemn pe toţi oamenii să înceapă să ţină post, dacă nu au făcut-o până acum, să fie milostivi şi să facă fapte bune. Rugăciunea, milostenia şi postul ne vor da o altă stare la întâlnirea cu sărbătoarea Naşterii lui Hristos şi după aceea, pentru a trăi în pace unii cu ceilalţi şi de a fi mai aproape de ţelul mântuirii sufletelor noastre. Dumnezeu să ne ajute!

Interviu cu părintele Ilie Costescu, preot slujitor al Bisericii „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul‟ din parohia „Înălţarea Sfintei Cruci‟, Bucureşti

Postul, un mijloc de desăvârşire personală

Sfinţii Părinţi descriu postul ca o dovadă a dragostei pentru Dumnezeu. Sfântul Ioan Scărarul, un cuvios monah care a trăit la mănăstirea de pe Muntele Sinai, a scris astfel despre post în lucrarea „Scara dumnezeiescului urcuş‟: „este o silire a firii şi o tăiere împrejur a dulceţii gâtlejului, curmarea aprinderii, alungarea gândurilor negre şi eliberarea de visări, curăţia rugăciunii, (...) înmuierea învârtoşării, încetarea multei vorbiri (...) uşa şi desfătarea raiului‟. Iată de ce, dincolo de abţinerea de la mâncărurile de dulce, postul înseamnă să renunţi un timp la plăcerile tale, să te îngrijeşti mai mult de ceilalţi, fiind mai atent la necazurile lor, şi să te dedici nevoilor sufletului tău mai mult decât de cele ale trupului.

Mai presus decât o dietă

Părintele Ilie Costescu, preot slujitor al Bisericii „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul‟ din Bucureşti, îl numeşte un exerciţiu profund în inima omului, care se ţine mai întâi cu mintea. Iată de ce toţi putem să-l facem, dincolo de problemele de sănătate care ne-ar putea împiedica să-l ţinem din punct de vedere alimentar. Biserica oferă dezlegare de la post celor care au într-adevăr  nevoie de toate alimentele pentru a se însănătoşi, dar ceilalţi au datoria să încerce după puterea lor să se înfrâneze de la bucate de dulce. „Când există o suferinţă, o neputinţă a firii, părerea mea este că este nevoie de o dezlegare la hrana dată de Dumnezeu, fără de care credinciosul nu se poate însănătoşi. După vindecare, i se va da canon să ţină celelalte posturi. Pe de altă parte, dacă este vorba despre o mică afecţiune sau despre o femeie însărcinată, se pot găsi alimente de post care conţin vitaminele şi mineralele pe care le luau din carne sau lactate. Depinde de voinţa fiecărui credincios. Dacă el se setează să nu postească, n-o va face‟, explică preotul.

Semnificaţia dezlegărilor la peşte

Spre deosebire de Postul Paştelui care este mai ascetic, Postul Crăciunului este unul al bucuriei, de aceea este mai uşor, cu multe dezlegări la peşte după cum arată părintele Costescu: „Putem mânca peşte aproape în fiecare sâmbătă şi duminică, plus la câteva sărbători. Peştele este nemaipomenit pentru sănătate. Este şi simbolul lui Hristos. În limba greacă, ihtis înseamnă peşte, cuvânt format din iniţialele lui Iisus‟.

Nutriţionistul Anca Alungulesei spune că dezlegările la peşte sunt benefice din perspectiva conţinutului mare de acizi Omega-3. Cea mai cunoscută sursă este, într-adevăr peştele (atenţie!, să fie peşte de captură). Mai aveam şi alte surse extrem de valoroase: nuci, seminţe şi uleiuri vegetale, cum ar fi, de exemplu, uleiul de in.

Acizii graşi Omega-3 au rol antiinflamator în organism. În general, alimentaţia din zilele noastre, din cauza consumului excesiv de carbohidraţi şi de uleiuri vegetale este foarte bogată în acizi Omega-6 (proinflamatori) şi săracă în acizi Omega-3 (antiinflamatori). Efectul pe care îl putem obţine în timpul postului prin consumul de peşte (şi nu numai) este scăderea inflamaţiilor din organism.

Când numai unul ţine post

În unele case, se întâmplă ca o singură persoană să postească, în timp ce toţi ceilalţi ai casei să n-o facă. N-ar fi nicio problemă dacă acela care s-a decis să ţină postul n-ar fi tentat de restul familiei cu bucate de dulce sau dacă n-ar vrea să convingă şi pe ceilalţi să-i urmeze exemplul. Ce-i de făcut pentru a preîntâmpina apariţia unor frustrări sau tensiuni între membrii familiei? Părintele ne oferă exemplul unui bărbat din parohia sa: „El postea şi soţia nici nu voia să audă. Venea la biserică, se rugă pentru ea, iar ea îl jignea când el se întorcea acasă. Totuşi, văzând câtă putere se află în acest om, a început şi ea să ia Sfânta anafură, apoi Sfânta aghiazmă. Iată cum lucrează Dumnezeu prin oameni!‟. Preotul sfătuieşte pe oricine doreşte să postească să nu judece pe cel ce n-o face. Cel mai bine este să-l lase să vadă singur schimbările pe care le produce postul asupra sa, că are o stare mai bună, de bucurie, că este mai deconectat de tot ce înseamnă lumea asta zbuciumată.

Copiii de peste 7 ani au „dezlegare“ la postit

Până la împlinirea vârstei de 7 ani, copiilor nu numai că nu li se cere să ţină post, dar nici nu sunt chemaţi la spovedanie. Aceia care doresc şi pot să ţină post miercurea sau vinerea, fac un exerciţiu extraordinar pentru care merită lăudaţi. Dacă nu pot ţine, nu este păcat, după cum ne spune şi părintele Ilie Costescu: „După vârsta de 7 ani, copilul este chemat la scaunul de spovedanie, nu ca să-l judece duhovnicul, ci ca să-l îndrume şi să-i dea încredere că face bine să meargă pe calea spre mântuire. Nu există o limită, în sensul că, dacă ai trecut de 7 ani, trebuie să posteşti. Depinde de duhovnic. El are marea lui misiune de a lega şi dezlega cele ce se întâmplă în popor‟.

@shutterstock, arhiva