Diferenţele dintre somonul sălbatic şi cel de crescătorie. De ce trebuie evitat cel de-al doilea

1 shutterstock 332039453 jpg jpeg

Somonul este considerat unul dintre cei mai buni şi hrănitori peşti, recomandat în multe diete. Este bogat în acizi graşi Omega-3, aminoacizi esenţiali şi proteine, fiind o sursă importantă de grăsimi sănătoase. Pare alimentul ideal şi chiar este, dacă vorbim despre somonul sălbatic. Însă nu ar mai trebui să te grăbeşti să cumperi somon de crescătorie, oricât de bună ar fi oferta.

Somonul este un peşte gustos şi versatil, aşa că îl întâlnim foarte des în meniurile restaurantelor sau îl preparăm des acasă. Este săţios, iar proprietăţile sale nutritive îl recomandă drept aliment ideal în multe diete. Consumul regulat are o mulţime de beneficii pentru sănătate. Acest peşte gras conţine niveluri ridicate de acizi graşi Omega-3, pe care organismul uman nu îi poate produce singur.

Totuşi, nu toţi somonii sunt la fel. În ultimii ani, o mare parte din cantitatea de somon disponibilă pentru consumatori nu este prinsă în sălbăticie, ci este crescută în fermele piscicole. Acest proces se numeşte acvacultură şi asigură mai mult de jumătate din cantitatea de somon vândută la ora actuală în întreaga lume.

Deoarece fiecare tip de somon provine dintr-o sursă diferită, valorile nutriţionale diferă, de asemenea. Somonul sălbatic, pescuit, se hrăneşte cu alte organisme din mediul lor natural şi e mai închis la culoare. Somonul de crescătorie, în schimb, are o dietă procesată, bogată în grăsimi şi proteine pentru ca peştii să crească mari mai repede. Drept urmare, somonul de crescătorie este mult mai bogat în calorii şi grăsimi.

Astfel, somonul de acvacultură are 206 calorii la 100 de grame, iar cel sălbatic 140. Totodată, cel crescut în ferme piscicole conţine o cantitate puţin mai mare de acizi Omega-3, dar şi cantităţi mult mai mari de grăsimi saturate nesănătoase (6 grame la 100 de grame, faţă de 1,9 grame la 100 de grame).

Nu o dată s-a ridicat problema contaminării peştilor crescuţi în ferme piscicole, iar unele studiile au confirmat acest lucru.

Cele mai periculoase substanţe sunt bifenililor policloruraţi (PCB), substanţe cu potenţial toxic şi cancerigen. Pentru a reduce expunerea la aceste substanţe, este recomandată tăierea zonelor grase ale peştilor, îndepărtarea pielii înainte de gătire şi prepararea prin coacere sau fierbere, nu prăjire.

Utilizarea antibioticelor la peştii de crescătorie este, de asemenea, îngrijorătoare. Deoarece acvacultura implică un număr mare de peşti înghesuiţi în bazine, aceste specimene au un risc mai mare de infecţii, drept urmare li se administrează antibiotice. În ultimii ani, utilizarea antibioticelor în acvacultură a fost bine reglementată, însă chiar şi aşa nu există date exacte despre cantităţile folosite.

Şi somonul sălbatic, şi cel de crescătorie conţin substanţe nutritive importante, dar, în cazul celui din urmă, persistă multe întrebări cu privire la riscurile pentru sănătate. De acea, primul va fi întotdeauna o alegere mai bună.

FOTO Shutterstock