Karaoke constă în interpretarea la microfon a unei melodii după un negativ (melodie fără versuri), versurile fiind afişate pe ecran. Dacă la început activitatea se putea desfăşura doar într-un loc public, special amenajat, acum ea poate avea loc la domiciliu. Pentru aceasta, există aplicaţii pe telefonul mobil sau sisteme karaoke uşor de utilizat.

A fost inventat în Japonia, în 1970. Totul a pornit de la petrecerile din baruri. Din dorinţa de a-şi distra clienţii, proprietarii de restaurante au instalat un sistem de karaoke cu casete. Melodiile trupei Beatles şi ale legendarului Elvis Presley erau în topul cererilor. 

Un precursor al karaoke a existat în anii  ̓50, în cadrul spectacolului american de televiziune „Sing along with Mitch“. Cântăreţul şi producătorul Mitch Miller a avut ideea unei emisiuni interactive: o formaţie cânta cele mai populare cântece, iar versurile erau afişate pe un ecran, în timp ce o bilă urmărea fiecare cuvânt pe măsură ce aceasta era pronunţat.

Japonezul Daisuke Inoue, baterist al unui grup pop-rock, este cel care a inventat primul sistem de karaoke. Însă nu a patentat invenţia, aceasta fiind brevetată de filipinezul Roberto del Rosario. Chiar dacă nu a fost niciodată recompensat financiar, japonezul a fost premiat cu Ig Nobel, o parodie a faimosului Premiu Nobel, pentru creaţia sa.

Cuvântul „karaoke“ este format din două cuvinte de origine de origine japoneză – „kara“ (fără, gol) şi „oke“, care provine din prescurtarea cuvântului ōkesutora (orchestră).

Cea mai lungă sesiune de karaoke susţinută de o singură persoană a durat 101 ore, 59 de minute şi 15 secunde. Intrat în Cartea Recordurilor, italianul Leonardo Polverelli este cel care a reuşit această incredibilă performanţă în anul 2011, cântând 1295 de cântece, în cadrul unei campanii de strângere de fonduri.

În topul celor mai cântate piese la karaoke se numără: „Summer Nights“ – Grease, „Let it go“ – Idina Menzel, „Sweet Caroline“ – Neil Diamond, „Billie Jean“ – Michael Jackson şi „Bohemian Rhapsody“ – Queen.