Domnia revoluţionară a sultanului Razia – prima şi ultima femeie monarh din India
În octombrie 1240, două armate se pregăteau de luptă. Acesta era ultimul efort al Sultanului Razia de a-şi redobândi tronul de la fratele ei. Razia fusese primul şi singurul monarh de sex feminin din sultanatul din Delhi şi a reuşit să domnească timp de patru ani. În ciuda domniei sale scurte, Razia a reuşit să lase un impact semnificativ în istoria indiană.
Razia a fost singura fiică a marelui sultan Iltutmish şi a soţiei lui preferate, Terken Khatun. Iltutmish i-a sărbătorit naşterea cu mare entuziasm, organizând chiar festivaluri care să celebreze venirea pe lume a micuţei Razia. La acea vreme, femeile era supuse bărbatului: „Domnia unei regine este împotriva voinţei Domnului, care a făcut femeile supuse bărbaţilor”, spunea istoricul Minhaj-i-Siraj.
Încă din copilărie, Razia a fost antrenată în arta războiului, a învăţat călărie, diplomaţie şi administraţie. Întreaga ei instruire era supravegheată de tatăl ei, care o pregătea să devină regină şi să stea cu mândrie lângă soţul ei. Frumoasa copilă îşi petrecea cel mai mult timp în compania tatălui ei, având prea puţin contact cu femeile din harem, care ar fi putut s-o înveţe comportamentul adecvat unei femei de la acea vreme şi din acel loc.
În 1229, fiul cel mare al lui Iltutmish, Nasir-ud-din Mahmud, a murit în lupta împotriva mongolilor, lucru care i-a cauzat o adevărată dilemă sultanului care nu considera că restul fiilor lui erau potriviţi să-i urmeze la tron. În toată acea nedumerire, Iltutmish a avut o revelaţie – şi-a dat brusc seama de potenţialul Raziei. Şi-a propus atunci să îşi testeze copiii, lăsându-i pe Razia şi pe unul dintre fraţii ei, Rukn-ud-din Firoz, responsabili cu întreaga administraţie.
La întoarcere, a fost plăcut impresionat de responsabilitatea asumată de Razia şi a condamnat comportamentului fiului său, care n-a făcut decât să-şi satisfacă propriile nevoi. Astfel, Sultanul s-a hotărât să încalce tradiţia şi să o numească pe Razia moştenitoarea lui.
Totuşi ascensiunea Raziei n-a venit uşor.
Atunci când sultanul Iltutmish a pierit, pe 29 aprilie 1236, nobilimea nu vedea cu ochi buni domnia unei femei. Drept urmare, l-au ales pe fratele ei, Rukn-ud-din Firoz, ca nou Sultan. Totuşi domnia acestuia a fost de scurtă durată având în vedere că Firoz şi-a abandonat resposabilităţile şi s-a concentrat doar pe propriile plăceri. În tot acest timp, Razia n-a renunţat la ideea de-a ajunge pe tron.
Într-o zi de vineri, Razia s-a îmbrăcat în roşu – culoarea protestului – şi s-a dus în faţa congregaţiei adunate în moscheea Quwwat-ul-Islam pentru rugăciunile de vineri. Stând în faţa oamenilor, ea a cerut dreptate şi a precizat dorinţa tatălui ei de-a o pune pe ea Sultan. Poporul şi armata i s-au alăturat femeii şi, pe 19 noiembrie 1236, Razia l-a eliberat pe fratele ei din funcţie şi a urcat ea pe tron. În timpul investirii ei a fost denumită Sultanul Jalalat-al-din Razia.
Chiar şi după ce a urcat pe tron, Razia a purtat voal pe faţă şi n-a apărut în public, lucru care a cauzat mai multe probleme, după cum a precizat, în secolul al XIII-lea, poetul Amir Khusro:
“Mai multe luni, şi-a păstrat vălul pe faţă / Şi sabia, în teacă…”
Cu toate că cei patru ani de domnie nu prea au fost documentaţi, tot ce ştim e că, sub Razia, oamenii au avut vieţi prospere şi linilştite, pe timp de pace. Ea a fost cea care a ordonat construirea unor drumuri care care unească satele cu oraşele. A scos taxa Jazia, care era colectată de hinduşi, şi a emis bani cu numele ei. Însă, cea mai mare realizare a Raziei, unicul Sultan de sex feminin din Delhi - care a avut o gândire modernă şi revoluţionară şi a acţionat în beneficiul oamenilor - a decis instituirea unor şcoli, academii, biblioteci publice şi a unor centre de cercetare.
După cum spunea şi Tabaquat-i-Nasiri, domnia ei n-a avut decât un mic defect:
“A fost un monarh minunat, înţelept, generos, drept, care a protejat oamenii şi a condus armate. A fost înzestrată cu toate calităţile necesare unui rege. Singurul ei defect a fost că s-a născut femeie.”
Iar acest „defect” nu i-a fost iertat niciodată.
Malik Ikhtiar-ud-din Altunia, guvernatorul din Bathinda şi unul dintre prietenii Raziei din copilărie, a fost cel care a condus revolta împotriva singurlui Sultan-femeie. El a plănuit să-l ajute pe fratele ei, Muiz-ud-din Bahram, să ia tronul de la Razia. După cum era de aşteptat, Razia a ieşit la luptă, apărându-şi tronul, însă a fost înfrântă şi încarcerată în Qila Mubarak din Bhatinda.
După ce a fost eliberată, Razia s-a măritat cu Altunia, pe care l-a convins să lupte alături de ea în încercarea de a-şi redobândi tronul. În octombrie 1240, cei doi soţi au intrat în Delhi pentru a recăpăta regatul pierdut. Din păcate, a fost din nou înfrântă.
Nu se ştie exact cum a pierit Razia. O ipoteză ar fi că ea şi soţul ei ar fi fost prinşi, jefuiţi şi ucişi de hinduşi, însă altă variantă, mai plauzibilă, ar fi că fratele ei, Bahram, i-ar fi executat. Cert este că Razia n-avea mai mult de 35 de ani atunci când şi-a găsit sfârşitul.
Foto - Shutterstock
