Interviu: Mircea Radu şi “Poveşti cu gust”

Mircea Radu (47 de ani) a lansat în acest an prima sa carte intitulată ”Poveşti cu gust”, scrieri care sunt legate de hrană dar şi de viaţa sa. Autorul spune că „fiecare poveste are reţeta ei, de aceea, totul a venit de la sine”.

Cum a luat naştere idee cărţii „Poveşti cu gust”?

Mircea Radu:Nu cred că a fost un moment pe care să-l reţin,despre care să spun că a fost ideea de la care a plecat construcţia cărţii,momentul zero. Ştiu doar că am povestit odată,la o masă,despre o anumită mâncare şi amintirea,ancorată în timp,pe care o aveam legată de acel desert. Dar am ţinut minte reacţia celor care mă ascultau-fetele zâmbeau cu subînţeles iar tipii aveau în priviri ceva din sticlirea ochilor lupului din povestea cu cei trei purceluşi-şi mi-a plăcut. Restul e istorie…

Care este mesajul din spatele poveştilor cu gust?

Nu există un mesaj,dar există în carte un dialog care e răspunsul la întrebarea ta;  e la ”Cremşnit cu foi alese”-unii vor fi atenţi la reţete,alţii la fotografii,unii vor rămâne cu scrierile despre lucruri care mi s-au petrecut sau care erau gata să mi se întâmple dacă viaţa mea o lua pe un alt drum… Fiecare om care va cumpăra cartea asta va lua ce vrea din ea. E pe alese.

La cine te-ai gândit când ai scris cartea?

M-am gândit la toţi cei care m-au influenţat şi m-au ajutat să devin ce sunt. Lor le este închinată cartea asta cu amintiri despre ei şi despre mine.

Ai scris la începutul cărţii că poveştile şi mâncarea sunt forme ale iubirii. Poţi dezvolta?

Este foarte important ca doi oameni să mănânce împreună. Dincolo de apropierea firească-poveştile,e o dovadă de dragoste să ştii să găteşti şi să-l hrăneşti pe celălalt. Iar dacă au copii,cu-atât mai bine,e un câştig ca ei să vadă încă de timpuriu toate astea,la mama şi tatăl lor.

Reţetele dezvăluite în carte sunt doar cele cu care ai crescut? Sau au o anumită semnificaţie?

Unele sunt din copilăria mea,altele sunt învăţate din vremea în care eram singur şi sunt şi cele cu influenţă modovenească pe filiera soţiei.

Cum ai ales reţeta pentru fiecare poveste?

Nu am ales-o. Mai degrabă fiecare poveste are reţeta ei,trebuie doar să citeşti ca să îţi dai seama rapid de asta.

Pe viitor te gândeşti să scrii şi alte cărţi?

Singurul motiv pentru care am scris cartea asta,de fapt o culegere de texte,proză scurtă,sau spune-i cum îţi cade ţie bine,este plăcerea. Am scris,am fotografiat,am mâncat de plăcere. Dacă lucrurile nu se vor schimba în viitor,poate că da.