Există pozitivism toxic? Efectele negative ale optimismului asupra sănătăţii tale emoţionale
Trecem cu toţii prin diverse situaţii care necesită o atitudine pozitivă din partea noastră. La fel de bine cum există şi situaţii în care alte emoţii sunt de preferat. Să luăm ca exemplu această pandemie! Mulţi dintre noi ne-am pierdut serviciul, ne-am simţit singuri, frustraţi, îngrijoraţi, ne-am confruntat cu dificultăţi financiare sau, mai rău, am întâmpinat probleme medicale.
Oriunde în jurul nostru, mai ales pe reţelele de socializare, suntem îndemnaţi să „ne concentrăm pe lucrurile bune”, „să învăţăm lecţii de viaţă, altfel degeaba trecem prin momente dificile”. Cu alte cuvinte, ar trebui să fim veseli şi optimişti indiferent ce ni se întâmplă, nu-i aşa? Greşit! Pozitivismul este esenţial în viaţa noastră, însă nu trebuie să existe în exces, deoarece prea mult optimism strică, devine toxic. Cum e posibil aşa ceva?
Conform celor publicate de Healthline, pozitivismul toxic îi determină pe oameni să aibă gânduri şi acţiuni pozitive, ele fiind singura soluţie la orice problemă. După cum spune şi Carolyn Karoll, un psihoterapeut din Baltimore, Maryland, un astfel de pozitivism îi presează pe oameni să fie OK şi îi face să se simtă slabi sau incapabili, nişte rataţi, dacă alte emoţii simţite de ei nu sunt pozitive.
Când dai de greu, cei din jur cu siguranţă îţi spun adesea că se putea mai rău, că trebuie să vezi luminiţa de la capătul tunelului sau să te concentrezi pe lucrurile bune din viaţa ta şi să uiţi de probleme. Dar, pe cât ne inofensive par aceste sfaturi, ele îţi pot afecta atât relaţiile, cât şi sănătatea emoţională. Probabil nici nu-ţi dai seama ce „stricăciuni” produce tot acest pozitivism extrem în viaţa ta!
Iată cum poate deveni pozitivismul dăunător!
În primul rând, în timp ce încerci din răsputeri să fii pozitiv, nu faci altceva decât să-ţi reprimi orice altă emoţie, ceea ce nu e sănătos deloc. Ca fiinţe umane, suntem făcuţi să simţim o paletă largă de sentimente, în funcţie de situaţia în care ne aflăm, iar atunci când încercăm să înăbuşim orice frustrare, senzaţie de singurătate, furie sau teamă, ne facem singuri rău. Pe moment poate că te simţi bine, dar ulterior toată acele emoţii negative reprimate vor ieşi la suprafaţă când şi cum nu-ţi doreşti.
În al doilea rând, începi să te simţi ruşinat de propriile sentimente, pentru că, atunci când te compari cu alţii, ei îţi par tot timpul veseli, lipsiţi de griji, fericiţi. Tăcerea, secretele, judecata aduc adesea cu ele ruşinea. Când ajungi să ascunzi ceva de ceilalţi, începi să te simţi inconfortabil. Iar atunci când îţi ascunzi propriile sentimente de tine şi nu-ţi dai voie să le simţi pe toate până la capăt, începi să pierzi legătura cu sinele tău.
Reprimarea unor emoţii te va face să te simţi deconectat de tine şi de alţii. Iar toată acea fericire prefăcută îţi va afecta atât relaţia cu tine, cât şi cu ceilalţi. Vei suferi din cauza unor prietenii bazate pe sentimente false.
Drept urmare, e OK să nu ne simţim OK din când în când?
Bineînţeles că da! Este esenţial să-ţi laşi mintea şi trupul să experimenteze atât energia pozitivă, cât şi pe cea negativă, pentru a te simţi normal, întreg, susţin cei de la HuffPost. „Fii recunoscător pentru ceea ce ai, dar, la fel de bine, fii sincer şi exprimă, simte tot ceea ce te nemulţumeşte”, ne sfătuieşte Heather Monroe, de la Newport Institute.
Foto - Shutterstock
