Universul înseamnă miliarde şi miliarde de galaxii,fiecare numărând aproximativ un trilion de corpuri cereşti. Conform teoriei Big Bang,şi după calculele fizicienilor,acum 13,7 miliarde de ani a luat naştere toată materia existentă:galaxiile,stelele şi planetele. Mai exact,dintr-o mică regiune compactă,universul nostru a explodat pur şi simplu şi a evoluat. Există însă voci care susţin că lumea noastră coexistă cu lumi similare,cu care interacţionează sau nu.

Teoria inflaţiei

După Big Bang,a existat o perioadă de inflaţie în care spaţiul şi timpul s-au extins cu o viteză mai mare decât cea a luminii. Această ipoteză,numită teoria inflaţiei,a fost folosită pentru a explica temperatura universului observabil. Dar,de asemenea,a prezis că vor continua să existe fluctuaţii ale temperaturii. Asta înseamnă,potrivit multor oameni de ştiinţă,că universul nostru continuă să se extindă,iar unele fragmente din el pot pătrunde în alte universuri paralele.

Citeşte şi:7 enigme ale Universului

Limitări impuse de simţuri

Trei coordonate spaţiale (înălţimea,lăţimea,adâncimea) şi timpul sunt cele accesibile simţurilor noastre,în timp ce celelalte nu sunt percepute de oameni,dar sunt caracteristice universurilor paralele. Simţurile limitate îi împiedică pe oameni să intre în contact cu aceste lumi alternative.

Totul e o imagine

Sunt şi păreri potrivit cărora universul este o hologramă şi tot ceea ce se vede-inclusiv acest articol-este o simplă proiecţie – ca un film proiectat pe un cearceaf alb. Aceasta este teoria controversată propusă în 1997 de fizicianul Juan Maldacena. Conform acestuia,universul este un spaţiu imens,format din particule alcătuite din stringuri (corzi) supuse acţiunii unor forţe invizibile. Ele nu sunt prinse de un suport fix,ci plutesc în continuumul spaţiu-timp. Cercetătorii japonezi au analizat în amănunt această teorie,furnizând dovezi matematice care să ateste că principiul holografic este fezabil.

Lumi multiple interactive

Michael Hall este autorul principal al ipotezei lumilor multiple interactive,ca o alternativă la renumita teorie „Multe lumi“,care a apărut în anii 1950. Aceasta din urmă sugerează că,după ce un eveniment are loc la scară macro (precum asteroidul care a lovit Pământul şi a dus la dispariţia dinozaurilor),apar alte universuri. Aceste universuri sunt considerate a se desfăşura în paralel cu al nostru,într-un spaţiu separat,dar,în acelaşi timp,nu interacţionează niciodată,spre deosebire de teoria lumilor multiple interactive,care susţine contrariul.

Părerile sunt împărţite

Nu toţi cercetătorii sunt de acord cu teoria universurilor paralele. În 2015,astrofizicianul Ethan Siegal a declarat că există limitări ale teoriei conform căreia spaţiul şi stimpul se pot extinde la infinit. Universul nostru are doar aproximativ 14 miliarde de ani,deci vârsta lui este în mod evident finită. Acest lucru ar limita numărul de posibilităţi de rearanjare a particulelor care alcătuiesc materia. De asemenea,astrofizicianul susţine că,la începutul existenţei sale,universul a cunoscut o fază scurtă de dilatare exponenţială,atingând într-o fracţiune infinitezimală de timp dimensiuni astronomice,după care a încetat să se mai extindă. Acest lucru scade posibilitatea existenţei unor universuri similare cu al nostru,susţine specialistul.