Fibromul poate fi localizat în grosimea peretelui uterului ori formează o proeminenţă sub stratul extern sau sub cel intern. De asemenea, poate fi ataşat de uter printr-un picioruş (pedicul). Cel mai probabil, fibromul are cauză hormonală.

Sângerările menstruale abundente, infertilitatea, urinarea frecventă, balonarea, constipaţia şi durerile de spate se numără printre manifestările fibroamelor. Alteori afecţiunea este asimptomatică.

Ecografia este prima explorare medicală care ajută la depistarea fibromului uterin. Pentru un diagnostic mai exact, poate fi nevoie şi de RMN, de histerografie (examen radiologic al uterului) sau de histerosalpingografie (asociază histerografia cu salpingografia, explorarea radiologică a trompelor uterine).

 

Când se impune operaţia

 

Fibromul uterin are o evoluţie imprevizibilă, uneori ajungându-se la complicaţii hemoragice, mecanice sau infecţioase. Mai ales în cazul fibroamelor mici, se recomandă monitorizarea lor. Pentru fibroamele simptomatice, o soluţie de tratament sunt medicamentele, care reduc simptome precum sângerările menstruale abundente şi presiunea pelviană. Când fibromul este mare sau este însoţit de complicaţii, se recomandă tratamentul chirurgical, care constă în extirparea uterului totală (histerectomie) sau doar a fibromului (miomectomie). Există şi o procedură modernă, numită embolizare, care permite menţinerea intactă a uterului şi care are unele avantaje faţă de operaţia clasică. Intervenţia este efectuată de un medic specializat în radiologie intervenţională. În urma embolizării se păstrează integritatea anatomică a uterului, iar funcţia ovarelor nu este afectată, prin urmare fertilitatea este conservată. Mai mult, embolizarea poate reda fertilitatea în cazul în care fibromul uterin era cauza sterilităţii. Embolizarea are o rată mare de eficienţă. Astfel, în 95% din cazuri, fibroamele îşi reduc semnificativ dimensiunile sau se elimină complet. După embolizare, este nevoie de controalele şi analizele medicale periodice recomandate de medic.