În trecut, conacele erau motiv de fală şi un simbol al statutului de care se bucurau boierii. Vara, erau refugiul unde familiile înstărite fugeau de zăpuşeala oraşelor sau locul unde moşierii îşi găseau liniştea. Se spune că în România sunt peste 1.300 de conace, însă multe din ele sunt astăzi abandonate, sub amprenta nemiloasă a timpului. Altele, în schimb, au renăscut din propria cenuşă şi sunt gata să-şi spună mai departe povestea oricui le trece pragul.

Conacul Polizu, loc de întâlnire al boierilor

În dulcele ţinut al Moldovei, în satul Maxut din judeţul Iaşi, este ascuns un conac mai puţin cunoscut, dar care te va cuceri de la prima privire, prin eleganţa pe care o emană. E ca şi cum te-ai aştepta în orice moment ca pe aleea principală să treacă o trăsură, din care să coboare pentru bal o domniţă. De fapt, în trecut, boierii din întreaga regiune a Moldovei obişnuiau să se întâlnească aici. A fost nevoie de cinci ani pentru ca toate cele 19 camere ale conacului să-şi recapete farmecul de odinioară, fiind decorate şi mobilate în stil neoclasic. După ce ai descoperit istoria conacului, ridicat în 1887 de Constantin Ghika-Deleni, te poţi plimba prin vasta lui grădină, pe unde în trecut s-a plimbat chiar Regina Maria. Vara, grădina este un spectacol de culori, flori din nenumărate soiuri încântându-i pe călătorii neobosiţi, fie că străbat pe jos aleile, fie pe bicicletă. 

Conacul Drahneilor pare desprins din cărţile cu basme