Când mă supăra câte o migrenă sâcâitoare, bunica avea obiceiul să îmi descânte şi să îmi stingă cărbuni. Prin rugăciuni şi vorbe ştiute numai de ea, rostite în şoaptă, încerca să mă dezlege de „ochiul cel rău“. La rugăminţile mele, ea rezuma întregul procedeu astfel: „a sufla peste cap“ cuiva. Timpul a trecut, dar câteodată simt nevoia cuvintelor sale vindecătoare, care erau mai presus de orice medicament antidurere. 

Rostit doar de cei cu har

De sorginte păgână, descântecul se bazează pe terapia cuvântului, căreia i se alătură fitoterapia şi psihoterapia. Cu rare excepţii, nici Dumnezeu şi nici Sfinţii din cărţile biblice nu erau menţionaţi în incantaţie, iar caracterul său implorator lipsea cu desăvârşire. Atestat încă de pe vremea sumerienilor, care obişnuiau să îşi scrie incantaţiile pe plăcuţele de lut ars, descântecul avea proprietăţi magice. Femeile descântătoare erau personalităţi puternice, capabile să provoace şi să stăpânească anumite procese psihice. Ele cunoşteau anatomia umană, plantele de leac şi tehnicile de alinare şi de vindecare a bolilor. Transmis din generaţie în generaţie pe cale orală, descântecul nu era destinat oricui, ci mai degrabă acelora înzestraţi cu har şi puteri tămăduitoare, pe care oamenii îi numeau vraci. Confundat pe nedrept astăzi cu vrăjitoriile, descântecul păstrează cunoştinţe valoroase în legătură cu vindecarea bolilor.

Izgonirea prin cuvinte

După identificarea şi pronunţarea numelui celui care a trimis şi a provocat îmbolnăvirea, prin privire demonică, invidie şi ură, vinovatul era ameninţat şi blestemat de către persoana care rostea descântecul. Apoi, era scos, la modul simbolic, din corpul suferindului şi izgonit prin cuvinte, gesturi şi acţiuni energice, în locuri de unde nu mai putea lua contact cu bolnavul: în Talpa Iadului, peste 99 de hotare, unde Soarele nu mai răsare, unde om nu calcă, în coarnele cerbilor, în capul lupului. Vraciul sau şamanul se folosea de bioenergie pentru a îndepărta spiritele rele din trupul şi mintea bolnavului, dar şi de meloterapie, datorită muzicalităţii incantaţiei.

Repetiţiile magice

În descântece, repetiţia avea rostul ei magic. Formulele oricărui descântec trebuiau rostite cu intonaţie şi constau într-o acţiune repetitivă. Lungimea textului cântat al descântecului varia de la câteva cuvinte până la zeci de versuri, atât cât dura efectuarea şi altor terapii. În tot acest timp, bolnavul era frecţionat, oblojit şi i se adminitrau leacuri pe bază de infuzii din plante, care să îl ajute să se liniştească şi să îi amelioreze durerile.

Firul roşu, protector

Se credea - şi încă se mai crede -  că deochiul îi afectează în special pe oamenii frumoşi şi înzestraţi cu alese calităţi, care stârnesc pe loc admiraţia (şi invidia) celor din jur. Printre ei se numără, mai cu seamă, femeile, copiii şi bărbaţii neînsuraţi. Chiar şi plantele, vitele din bătătură sau mâncarea pot fi deochiate. Spre exemplu, un aluat poate să nu mai crească cum trebuie dacă cineva se va mira în faţa lui. Pentru a se feri din calea deochiului, oamenii încă mai păstrează obiceiul de a rosti „Ptiu, ptiu, să nu fie de deochi!“ sau „Când s-a deochia călcâiul, atunci să te deochi şi tu“. De asemenea, există superstiţia potrivit căreia un obiect de culoare roşie acţionează ca o amuletă protectoare. Poate fi o basma, o haină sau chiar un fir de lână, legat la încheietura mâinii.

 „Fugi ochi de deochi
Ieşi şi fugi
din calea lui (se rosteşte numele celui deochiat)
Pe pământul pustiu
Unde vântul nu bate
Unde câinii nu latră
Şi cocoşii nu cântă. Amin!“

Ştiai că...

...pentru a fi ferit de deochi, un nou-născut trebuie cântărit înainte de prima baie? Greutatea sa nu trebuie divulgată nimănui.
...în popor, se spune că cei mici nu trebuie lăsaţi să se privească prea mult în oglindă, deoarece se pot deochia singuri?
...dacă ai fost deochiată şi nu ştii niciun descântec, trebuie să schimbi locul în care stai şi să repeţi de trei ori o rugăciune? În acest fel, vei reuşi să alungi orice sursă de energie negativă din preajmă. Dacă ai căscat în timpul rugăciunii, înseamnă că boala ta este deochiul.
...nu toţi oamenii pot fi deochiaţi? Există unele persoane mai sensibile, care primesc energiile negative şi altele care le resping prin starea lor de spirit. Cei mai afectaţi de puterea deochiului sunt copiii.