Geografie într-o farfurie: harta preparatelor culinare din întreaga lume

De fiecare dată când alegi un fel de mâncare tradiţională e ca şi cum ai călători într-un alt colţ de lume şi ai sta la masă cu localnicii care obişnuiesc s-o prepare cu familia lor. Aşa că de ce să nu-ţi „iei bilet“ spre câte o altă „destinaţie“?

De mult timp, nu ne mai limităm în a gusta ori chiar a găti doar preparatele autohtone, cu care am crescut şi cu care papilele noastre gustative au o istorie aparte, ce ne readuce mereu în copilărie. Ne place să experimentăm, să reproducem şi să reinventăm reţete care ne-au lăsat o impresie aparte într-o vizită, într-o călătorie ori într-un restaurant cu mâncare străină deschis în oraş. Unii hedonişti chiar îşi aleg vacanţele în funcţie de harta gastronomică! Şi nu, „importând“ în meniul de acasă reţete internaţionale nu înseamnă că ne trădăm cultura. Pur şi simplu, călătorim senzorial şi facem schimb de experienţă cu alte bucătării ale lumii.

Uniunea Europeană a gusturilor

Italienii au dat lumii pizza şi pastele, francezii sunt aşi în brânzeturi, patiserie şi găteli în unt şi vin, nemţii au cârnaţii cu varză, ştrudelul şi fripturile stropite cu bere, britanicilor le place fish&chips, mănâncă cârnaţi cu fasole la micul dejun, lângă ouă cu bacon, şi au împrumutat de la irlandezi carnea de oaie servită lângă bere neagră, în timp ce nordicii au propriile reţete de afumare a peştelui şi combină dulcele cu săratul. Fructe de mare ca ale grecilor, feta pe grătar şi carnea de iepure ori de miel, gătite în ulei de măsline şi stropite cu lămâie, mai rar găseşti. Polonezii se laudă cu pierogi, ungurii au gulaşul, paprikaşul, langoşii şi kurtos colacsii, ruşii au inventat borşul, pelmenii, vita stroganov şi puiul à la Kiev, iar turcii au dat întregii zone balcanice sarmalele, musacaua, pilaful şi ciorba, laolaltă cu baclavaua, kataiful şi sarailia. Românii au o bucătărie aparte, influenţată de vecinii care odinioară i-au cotropit graniţele, dar brânza de burduf, cârnaţii de Pleşcoi, salata de icre de crap, inventată de oamenii deltei, salamul de Sibiu, micii, prazul cu măsline, ţuica şi horinca sunt neaoşe şi unele chiar înregistrate ca mărci.

Vasta Asie

Cel mai mare continent al planetei este o simbioză de culturi şi arome tari, unice. Asiaticii mizează pe legume trase la tigaie, orez şi sos de soia, dar fiecare are o bucătărie aparte, recognoscibilă. Japonezii aduc cele mai neprocesate şi rafinate gusturi, cu o bucătărie bazată pe peşte crud (integrat de cele mai multe ori în maki, sushi, sashimi şi nigiri), supa miso şi ramen, tăiţei soba, pané-ul tempura şi celebra lor băutură din orez, sake. Necunoscătorii încă fac greşeala să le confunde bucătăria cu cea a chinezilor, care gătesc cu sosuri dulci-acrişoare şi se trag legumele în wok alături de orez prăjit, găluşte fierte la aburi sau prăjite, pacheţele cu carne ori legume, supe cu tăiţei, tofu şi alge. Thailandezii încearcă un echilibru între cele cinci arome (sărat, dulce, amar, picant şi acru) şi abundă în salate picante cu fructe şi supe cu tăiţei, ou şi creveţi, pe când vietnamezii se joacă cu contrastele (rece-cald, crud-prăjit, dulce-picant) şi cu ierburile aromatice, având propriile reţete de supe (pho), salate de tăiţei şi pacheţele crude. Cât despre indieni, ei pare că trăiesc pe un continent numai al lor, cu reţete specifice de curry, pui Tandoori şi Tikka Masala, chutney, pâinici şi prăjiturici, servite lângă un ceai cu lapte.

Misteriosul Orient

Încă de pe vremea anticei Mesopotamii, lumea arabă a căutat să conserve hrana uzând de condimente tari, cu proprietăţi antiseptice: scorţişoară, cuişoare, chimion, cardamom ori uscând fructele (curmale, smochine, nuci, fistic, susan). Astfel, găsim în multe ţări musulmane salatele hummus, taboule, baba ganoush şi fattoush, năutul făcut tahini, supă, gogoşi sau chiftele falafel, carnea făcută kebap, kofta, kibbeh sau gătită în tajine lângă bulgur şi couscous şi deserturile extrem de dulci precum rulourile cu miere, prăjiturile însiropate cu griş ori fidea şi halvaua. Cele mai răspândite sunt reţetele egiptene, marocane şi libaneze.

Numeroasele Hispanii

Puternic influenţate de colonizatorii spanioli şi portughezi, insulele Caraibe, Mexicul, America de Sud şi America Centrală au prezervat reţetele de pe vechiul continent, adăugându-le legumele şi condimentele Lumii Noi (lime, coriandru, ardei iuţi, porumb, fasole neagră, lapte de cocos) sau pe cele de pe continentul foştilor sclavi (manioc). Astăzi, reţetele lor de tortilla, quesadilla şi arepas, ceviche şi paella, taco şi burrito, chili con carne, friptura de vită argentiniană, sosurile guacamole, mexican şi chimichurri ori deserturile brigadeiro, churros, pasteis şi dulce de leche au o una dintre cele mai largi răspândiri.

Surprinzătoarea Africă

Aici e locul de întâlnire al artei culinare indigene cu cea europeană, asiatică şi americană, ca urmare a colonialismului şi al imigraţiei. Indigenii se bazau mult pe vânat (struţ, antilopă, zebră, crocodil), frunze, bulbi, nuci şi fructe, cărora le-au adăugat cerealele şi carnea de zebu, vită şi capră. Multe reţete conţin sorg, făină de porumb, păsat de ovăz (pap), manioc, dovleac, fasole, orez, lapte fermentat şi biltong (carne uscată conservată). Irlandezii au dus în Africa varza şi cartofii copţi cu unt, olandezii au impus nucşoara şi pudra de ardei iute, iar indienii au adus condimentele picante şi reţeta de samosa (aluat cu carne, cartofi, mazăre, linte etc.). Cele mai cunoscute preparate sunt: chakalaka, potjiekos, Durban chicken curry, tarta cu lapte şi chutney-ul de caise.

Statele Unite ale marilor gastronomii

Tărâmul tuturor posibilităţilor a devenit, de-a lungul secolelor, un amalgam de gusturi aduse de pe toate continentele (italieneşti, chinezeşti, japoneze, mexicane etc.), pe care le găseşti în comunităţi bine demarcate, deşi unele s-au impus ca fiind americane, fiind totuşi „de import“ (pizza, hamburger, french fries, hot dog, pastrami sandwich). Însă pe masa lor de sărbătoare, găseşti reţete inventate local, ca salata de cartofi, curcanul umplut, friptura T-bone, coastele la grătar, porumbul cu unt, tortul de morcovi ori plăcinta cu nuci pecan.

Îndepărtata Australie

Coloniştii sosiţi pe cel mai straniu continent erau din rândurile clasei celei mai dispreţuite (criminali, hoţi, prostituate), trimişi de Marea Britanie într-un altfel de exil. Ei au adus cu ei mâncărurile vechii Londre, cărora li s-au adăugat reţetele indigenilor şi cele ale imigranţilor asiatici. Practic, Australia este locul unde Asia şi Europa se întâlnesc la masă. Cele mai des întâlnite ingrediente sunt carnea slabă (pui, vită, oaie), carnea „exotică“ (cangur, emu, crocodil), peştele şi fructele de mare, cerealele, fructele exotice (mango, lychee, rambutan, mangus-tina, papaya, jackfruit, carambola, pitaya, sapodilla, fructul stea). Printre preparatele lor renumite se numără pasta vegemite, supa-cremă de mazăre cu plăcintă de carne şi sos gravy (Piefloater), stridiile (Sydney Rock Oysters), crabii (Mud Carbs), biscuiţii „Anzac‟ şi deserturile „Boston Bun‟ şi „Lamington‟.

În Thailanda, Cambodgia, Vietnam, Indonezia, Singapore – se folosesc în reţete culinare condimente un pic mai blânde, stinse cu suc de lămâie şi verdeţuri.

TOP 10

1. Italia

2. Mexic

3. Franţa

4. India

5. Grecia

6. Spania

7. Japonia

8. China

9. SUA

10. Thailanda