Ce secrete ascund pomii de Crăciun. Se pot transforma în sticlă, pot ajunge la zeci de metri şi pot ascunde tarantule
Mirosul bradului şi împodobirea lui alături de cei dragi alcătuiesc deja acea atmosferă specială înainte de Crăciun. Însă, în anumite părţi ale lumii, specialiştii au descoperit lucruri fascinante în pădurile de brad şi molid.
Arborii veşnic verzi supravieţuiesc schimbărilor drastice de temperatură, cresc falnic şi creează ecosisteme care adăpostesc alte fiinţe ale naturii. Cu alte cuvinte, iată tot ceea ce nu ştiai despre pomul de Crăciun.
Coniferele se pot transforma în “sticlă”
Atenţie, nu este un truc pe care îl poţi face acasă, într-un loc neautorizat. Un specialist, cu un echipament necesar, poate arunca o crenguţă de molid siberian sau de pin silvestru într-o cuvă cu azot lichid, la o temperatură de -196 de grade Celsius, cu condiţia să fi pre-răcit ramura până la o temperatură de -20 de grade Celsius. Experimentul va arăta că ramura va supravieţui, scrie Bbc.com.
În Siberia, coniferele au o toleranţă la frig foarte ridicată, mai ales că acolo temperatura scade pe timpul iernii sub -60 de grade Celsius. Totuşi, modalitatea prin care se întâmplă acest lucru nu este pe deplin înţeles de către specialişti. Tot ceea ce au descoperit ei este că ţesutul arborilor se transformă în sticlă, fără structură cristalină, formată din zaharuri, proteine şi molecule de apă. Atunci când îngheaţă, metabolismul coniferelor scade la zero, iar celulele lor nu vor fi deteriorate de frig. Când iarna se apropie, arborii îşi trag şi moleculele de apă în aceste celule pentru ca frigul să nu spargă protecţia “sticloasă”. În funcţie de lumină şi de temperatură, coniferele vor ştii cum şi când să se pregătească pentru a face faţă perioadei reci.
Unii pomi de Crăciun găzduiesc tarantule
În cealaltă parte a lumii, mai exact în Munţii Apalaşii sudici din estul statului Tennessee şi din Carolina de Nord, America, pădurile de molid şi brad cu altitudini de peste 1.700 de metri găzduiesc una dintre cele mai mici rase de tarantule din lume, păianjenul Microhexura montivaga. Cu o lungime de doar un sfert de centimetru, aceşti păianjeni maro sunt pe cale de dispariţie, iar în arbori trăiesc doar în comunităţi. Prea mult soare va usca păianjenii şi prea multe picături de apă le va distruge pânzele, iar bradul Fraser (Abies fraseri) şi molidul roşu (Picea rubens) le oferă adăpostul perfect.
Unii pomi de Crăciun sunt la fel de înalţi ca ceilalţi copaci
Ne-am obişnuit ca bradul să atingă tavanul din cameră ori să fie la fel de înalt ca şi noi pentru a-l putea împodobi, însă în anumite medii de viaţă potrivite, acesta se poate înălţa destul de mult. Cel mai înalt brad Douglas din lume, de exemplu, se ridică la 99,7 metri înălţime în comitatul Coos din Oregon. Bradul roşu de coastă sau Hyperion atinge 116 metri înălţime (Foto 3 galerie).
Pomii de Crăciun îşi creează propriul ecosistem
Sunt specialişti care au urcat adesea în vârful coniferelor pentru a vedea o altă lume. Dacă la sol, totul este umed şi spongios, la înălţime vântul este uscat. Ramurile veşnic verzi oferă adopost pentru multe specii de păsări, cum ar fi bufniţa nordică pătată care este pe cale de dispariţie, dar şi pentru alte animale, precum veveriţele zburătoare (Foto 5 galerie) care pot trăi şi generaţii întregi într-un arbore fără să atingă pământul vreodată. Lichenii care se dezvoltă numai pe copacii în vârstă oferă furaje de iarnă pentru veveriţele zburătoare. În 2008, o echipă de alpinişti a găsit două salamandre care trăiau la 76 de metri deasupra solului, într-un brad Douglas.
FOTO Shutterstock.com
