Cine a construit piramidele? Salariul lor consta în ridichi, bere sau onoarea de-a fi preot o zi
După ce a fost prelevat ADN de la oasele muncitorilor şi a fost comparat cu egiptenii moderni, Moamina Kamal, un cercetător de la Universitatea de Medicină din Cairo, a ajuns la concluzia că piramida din Khufu, de pildă, a fost un proiect naţional, care a folosit muncitori din întregul Egipt. Aşadar, nici vorbă de civilizaţii extraterestre, care să fi contribuit arhitectural la evoluţia omenirii, şi nici n-a fost vorba despre nişte sclavi munciţi până la epuizare, în condiţii inumane.
Se pare că piramida Khufu a constituit un proiect imens de „naţionalizare”. Muncitorii şi-au părăsit locurile unde trăiau şi s-au mutat într-un oraş cu cel puţin 15.000 de străini, unde au depus o muncă gigantică pentru a ridica din temelii piramida, după care se întorceau în provinciile de unde proveneau cu noi aptitudini învăţate şi un nou sentiment naţional, un respect incontestabil pentru tradiţii egiptene şi loialitate în faţa conducătorului.
Sclavi sau voluntari?
Aproape toate familiile din Egipt erau implicate, în mod direct sau indirect, în construcţia piramidelor. Constructorii piramidelor nu erau, în marea lor majoritate, sclavi, aşa cum s-a presupus mult timp. Cel mult aparţineau unui sistem de muncă naţional, care îi permitea faraonului să delege oameni care să muncească timp de trei-patru luni pentru câte un proiect de stat. În astfel de cazuri, erau aleşi la întâmplare dintr-un registru naţional şi lucrau în ture, pentru a face munca mai uşoară.
O altă teorie susţine faptul că muncitorii piramidelor erau voluntari. Construcţia unei piramide era un proiect atât de mare şi de important, încât exista un anumit entuziasm, o mândrie naţională de-a face parte dintr-un asemenea proiect, care avea să dăinuiască în timp.
Salariul muncitorilor
Muncitorii calificaţi nu erau plătiţi în bani, pentru că nu fuseseră inventaţi până la acea vreme. Ceea ce primeau în schimbul muncii depuse de ei era mâncare (ridichi, de pildă), cantităţi mari de bere, un acoperiş deasupra capului sau chiar onoarea de-a fi preot pentru o zi. Sclavii nu erau recompensaţi aşa bine pentru efortul depus, ci primeau doar mâncare şi un adăpost modest, lucrurile esenţiale pentru a supravieţui.
Preot pentru o zi
Totuşi de ce şi-ar dori cineva să fie preot, chiar şi doar pentru o zi? Preoţii egipteni se trezeau, în fiecare zi, spunând „Trezeşte-te în pace, mare zeu!”, după care, după-amiaza, luau o masă îndestulătoare – care consta în supă de mazăre şi linte – cu alţi preoţi. Cu alte cuvinte, avea o viaţă privilegiată, primeau mâncare mai bună, iar efortul depus era considerabil mai mic decât cel al muncitorilor.
În ceea ce priveşte berea, de ce era oferită ca salariu? Salariul care consta într-o cantitate anume de bere nu era limitat doar la Mesopotamia. În Egiptul Antic, există relatări cu privire la o asemenea recompensă „materială”. Astfel, în lipsa banilor, care nu fuseseră încă inventaţi, muncitorii care lucrau la piramide primeau adesea 4-5 litri de bere pe zi pentru munca depusă. În Evul Mediu, poetul Geoffrey Chaucer era plătit în vin, de exemplu. Richard al II-lea i-a oferit acestuia un salariu anual care consta în aproape 1.000l de vin pe an.
Muncitorilor nu le era dată bere pentru a se ameţi şi-a fi mai cooperanţi la locul de muncă. În lumea antică, berea era echivalată cu o masă. Iar, în timpul lui Chaucer, oamenii erau de părere că vinul era cât se putea de benefic sănătăţii.
