Cum au apărut aditivii alimentari? Totul a pornit de la „Grupul Otrăvit” din 1902
Cobaii umani erau 12 funcţionari tineri şi viguroşi, angajaţi în serviciul public, cu valori morale incontestabile şi reputaţie bună – te puteai baza pe ei şi nici nu consumau alcool. Unul dintre ei era un sportiv de la Yale, altul, un căpitan al regimentului local de cadeţi, iar altul, un adevărat om de ştiinţă. Toţi 12 îşi depuseseră jurământul şi juseseră de acord să-şi ofere serviciile un an întreg, timp în care trebuia să mănânce numai ce se pregătea la bucătăria Grupului Otrăvit. De asemenea, îşi pierdeau dreptul de-a da în judecată guvernul pentru eventuale daune – inclusiv în caz de deces – care puteau apărea odată cu participarea la aceast program special.
Membrii grupului trebuia să se cântărească înaintea oricărei mese, să-şi ia temperatura şi pulsul. Li se controla urina, scaunul, părul şi transpiraţia şi trebuia să facă câte un control fizic în fiecare săptămână. Când unul dintre participanţi la acest experiment s-a dus la frizerie şi s-a tuns fără permisiunea liderului grupului, a fost trimis înapoi la frizer pentru a colecta şuviţele de păr tăiate. Nu erau plătiţi în plus pentru răbdarea şi obedienţa lor, ci erau hrăniţi zilnic. Doar că cele trei mese zilnice erau... otrăvite.
Mai exista o regulă a Grupului Otrăvit – toţi membrii trebuia să fie bărbaţi. Doctorul Wiley, liderul grupului, era un misogin veritabil, care considera femeile inferioare bărbaţilor. Cu alte cuvinte, membrii trebuia să fie bărbaţi, la fel şi bucătarii. Pentru că femeile nu erau capabile să gătească şi nici să otrăvească pe nimeni. Hm!...
În 1902, când grupul a mâncat prima masă otrăvită, nici măcar nu avea un nume. Liderul grupului, chimistul şef al departamentului de Agricultură, Dr. Harvey Washington Wiley, spunea că proiectul consta în nişte „mese experimentale”, însă n-a durat mult până când un jurnalist de la Washington Post, George Rothwell Brown pe numele lui, a inventat un nume care a rămas în istorie – Grupul Otrăvit.
Iar scopul Grupului Otrăvit era simplu – trebuia să testeze nişte aditivi pentru a descoperi efectul lor. În timpul fiecărei mese, membrii grupului consumau o cantitate crescută din fiecare aditiv şi apoi se analiza impactul avut asupra corpului. Întregul experiment se oprea în momentul în care membrilor li se făcea rău.
La scurt timp după ce a fost angajat la Departamentul de Argicultură, Wiley a tot încercat să-i determine pe politicieni să reglementeze aditivii alimentari. Drept urmare, cei din industria alimentară atacau fiecare propunere legislativă făcută de Wiley. Într-un final, a convins Congresul să-i dea 5.000 de dolari pentru a testa aditivii alimentari.
Primul aditiv testat a fost borax sau boratul de sodiu. Din octombrie 1902 până în iulie 1903, membrii Grupului Otrăvin l-au mâncat în fiecare mâncare consumată. Care a fost efectul? Dureri de cap, de stomac şi alte probleme digestive, pe lângă un miros neplăcut dat preparatelor.
După asemenea eşec, s-a trecut la alţi aditivi. Sulfatul de cupru, folosit în conservele de mazăre pentru a da o culoare puternică de verde, cauza, de asemenea, mai multe probleme – ameţeli, diaree, vomă, probleme la ficat, creier şi rinichi. Azi e folosit ca pesticid.
Eforturile lui Wiley au fost răsplătite, într-un final, în 1906, când Congresul american a dat nişte legi care puteau permite, cât de curând, reglementarea alimentelor. Atunci a fost momentul în care puterea lui Wiley a crescut considerabil, Departamentul de Chimie fiind desemnat să emită noua lege.
Grupul Otrăvit şi-a încheiat activitatea în 1907, iar Wiley a părăsit Departamentul de Agricultură în 1912, devenind şeful testelor alimentare făcute la revista Good Housekeeping.
Foto - Shutterstock
