Femei celebre care au folosit seducţia pe post de armă contra adversarilor politici
Acestea sunt poveştile unora dintre cele mai cunoscute femei din istorie care au refuzat să-şi ducă viaţa după regulile societăţii! Şi-au folosit farmecul personal ca o armă pentru a obţine ceea ce şi-au dorit. Rolurile de amante le-au asigurat puterea politică sau rangul social, le-au oferit o viaţă mai confortabilă şi le-au permis să-i ajute pe ceilalţi.
Istoria aminteşte de două feluri de femei. Pe de o parte, sunt soţiile şi mamele bune care fac ceea ce societatea aşteaptă de la ele. Pe de alta, sunt cele care încearcă să-şi ducă viaţa în opoziţie cu regulile impuse de societate şi sunt etichete ca femei imorale. Adevărul este că societatea a dorit întotdeauna ca femeia să joace rolul de virtuoasă, dar ce se întâmplă atunci când femeile nu acceptă această ipostază? Sunt cu adevărat imorale, rele sau ajung iau o decizie corectă abordând o nouă atitudine?
Cleopatra
Una dintre femeile care au folosit sexul pentru a obţine puterea politică a fost Cleopatra. A devenit amanta a doi dintre cei mai puternici bărbaţi din Roma antică: Iulius Cezar şi Marcus Antonius, folosindu-şi relaţiile şi copiii cu ambii bărbaţi pentru a-şi păstra puterea. Cleopatra şi-a folosit farmecele pentru a-şi proteja tronul Egiptului împotriva puterii Romei. Deşi la început a avut nevoie de ajutorul Romei pentru a obţine puterea, a vrut să conducă singură. Folosind acest lucru în avantajul ei, a sedus doi dintre cei mai faimoşi bărbaţi romani pentru a obţine ceea ce îşi dorea. Angajată într-un război civil cu fratele ei, Ptolemeu al XIII-lea, ea a devenit amanta lui Iulius Caesar, astfel încât acesta să-i susţină pretenţia la tron. Cezar şi-a folosit influenţa pentru a o ajuta să devină singurul conducător al Egiptului.
După asasinarea lui Cezar, Cleopatra şi-a unit forţele cu Marcus Antonius şi moştenitorul legal al lui Cezar, Cezar Octavian, împotriva senatorilor romani care l-au ucis pe Cezar în războiul civil roman. Cleopatra şi Marcus Antonius au devenit îndrăgostiţi, chiar dacă el era căsătorit cu sora lui Octavian, ceea ce i-a învrăjbit pe cei doi bărbaţi. Pentru a o ajuta să-şi protejeze controlul asupra tronului şi pe fiul ei de influenţa crescândă a Romei, Cleopatra s-a căsătorit în cele din urmă cu Marcus Antonius şi a avut 3 copii cu el, dar asta nu i-a asigura tronul aşa cum şi-a dorit.
În anul 30 e.n., tensiunile dintre Marcus Antonius şi Octavian au ajuns în cele din urmă la final. Octavian a declarat război Egiptului şi s-a confruntat cu forţele lui Antonius şi ale Cleopatrei în bătălia de la Actium. După o înfrângere umilitoare, Antonius şi Cleopatra au fugit şi Octavian a invadat Egiptul. Refuzând să fie prinşi, cei doi îndrăgostiţi s-au sinucis.
Împărăteasa Teodora
Pentru o femeie care a devenit în cele din urmă cea mai puternică femeie din Imperiul Bizantin, Teodora a avut începuturi umile. Majoritatea surselor sunt de acord că a fost actriţă şi prostituată. Cunoscută pentru farmecul şi carisma ei, s-a ataşat de oameni bogaţi şi influenţi pentru a renunţa la stilul ei de viaţă şi a se stabili la Constantinopol.
Frumuseţea şi inteligenţa ei au captat atenţia unuia dintre cei mai influenţi bărbaţi din imperiu: moştenitorul tronului bizantin, Iustinian. În preajma anului 522 e.n., acesta s-a îndrăgostit nebuneşte de Teodora şi a dorit s-o ia de soţie, doar că legea bizantină a făcut ilegală căsătoria actriţelor.
Unchiul lui Iustinian era împărat în acea vreme, iar soţia sa, împărăteasa Euphemia, s-a opus căsătoriei. După ce împărăteasa a murit, Iustinian a fost atât de cuprins de farmecele Teodorei, încât şi-a convins unchiul să schimbe legea, astfel încât să se poată căsători cu aceasta. Împăratul i-a făcut pe plac, iar Iustinian şi Teodora s-au căsătorit. Când Iustinian a devenit împărat în anul 527 e.n., Teodora a devenit împărăteasă a Imperiului Bizantin.
El a avut încredere în sfaturile ei mai presus orice şi ea chiar i-a salvat tronul în timpul revoltelor de la Nika din anul 532. În imperiu existau două grupări politice, iar când una dintre acestea s-a revoltat împotriva familiei regale, Teodora i-a convins pe toţi, inclusiv pe soţul ei, să înăbuşe rebeliunea. Armata lor i-a învins pe manifestanţi şi Iustinian n-a uitat niciodată că Teodora i-a salvat viaţa şi tronul. După acele revolte, cei doi au reconstruit Constantinopolul, transformându-l într-unul dintre cele mai frumoase oraşe din lume. Teodora a ajutat la adoptarea unor protecţii pentru femei şi copii. Chiar dacă Iustinian şi Teodora n-au fost de acord cu reformele religioase în timpul vieţii lor, după ce ea a murit în anul 548, el a onorat-o aducând armonie religioasă în Imperiul Bizantin.
Marchiza de Pompadour
A crescut într-o familie bogată, dar nu avea sânge nobil. Extrem de inteligentă şi bine educată, ea a fost pregătită să fie o amantă regală de la o vârstă fragedă pentru a spori averea familiei. După ce a legat o căsătorie avantajoasă, a frecventat saloanele din Paris, unde a întâlnit numeroase figuri importante ale iluminismului, precum Voltaire şi Montesquieu, perfecţionându-şi inteligenţa ascuţită şi arta conversaţiei.
În anul 1745, după ce l-a întâlnit pe regele Franţei, Ludovic al XV-lea, în timp ce se afla la o vânătoare, el a invitat-o la un bal mascat, iar ea a devenit amanta sa la puţin timp după aceea. Regele i-a dat şi un titlu, marchiza de Pompadour, care i-a permis să fie prezentată la curte. Şi-a asigurat poziţia cultivând şi menţinând relaţii bune cu familia regală, declarându-şi loialitatea faţă de regină. La Versailles, avea propriile sale locuinţe.
Odată cu noua sa funcţie, aceea de marchiză, a devenit şi unul dintre cei mai influenţi consilieri ai regelui. A primit cel mai înalt rang nobil pe care o femeie îl putea deţine la curte. De asemenea, a fost responsabilă pentru numirea şi revocarea persoanelor în funcţii. A devenit o binefăcătoare a artelor şi ştiinţelor, dezvoltând relaţii cu erudiţii iluminişti, şi patroană a artelor, încurajând producţia de porţelan şi introducând stilul de arhitectură rococo în reşedinţele pe care le-a întreţinut.
Pompadour şi-a încheiat relaţia cu regele în anul 1751 din cauza sănătăţii ei şubrede, dar a continuat să-l sfătuiască pe rege în toate problemele sale politice. Este unică prin faptul că puterea şi influenţa ei nu s-au estompat niciodată, chiar şi după ce a încetat să fie iubita regelui. Întreaga curte de la Versailles a deplâns moartea ea în anul 1764.
FOTO: Shutterstock
