Mania bulbilor de lalea. Cum au ajuns să fie vânduţi la licitaţie pe sume exorbitante acum câteva sute de ani

Olanda secolului al XVII-lea a fost dominată de „Mania bulbilor de lalea”, care deveniseră monedă de schimb şi un produs de mare valoare la licitaţiile vremii. În acea perioadă, lalelele reprezentau statutul social, apartenenţa la categoria privilegiată a celor avuţi şi-a celor care dovedeau un bun gust implicit.

Lalelele au o istorie cât se poate de regală. Turcia a cultivat aceste flori încă din secolul al XI-lea, iar, în secolul al XV-lea, sultanul Mehmed al II-lea a ordonat plantarea lor în grădinile lui spectaculoase din Istanbul. Apoi lalelele au ajuns în Olanda, prin oraşele-port Amsterdam, Haarlem şi Delft, în perioada în care economia permitea numeroase investiţii şi dezvoltarea unor noi afaceri. Olandezii au acceptat încântaţi florile frumos colorate şi au făcut un brand de ţară din ele.

Luxul olandezilor avuţi

Ştiai că e nevoie de 7-12 ani pentru ca seminţele de lalele să se transforme în bulbi? Iar bulbilor le sunt necesare 12 luni pentru ca planta să înflorească. Şi, din păcate, floarea durează o singură săptămână pe an. În timpul verii ne putem bucura de frumuseţea acestor flori, însă doar pentru o scurtă durată de timp. Exact acest lucru li s-a părut şi olandezilor un adevărat lux – să admiri floarea în scurta ei perioadă de glorie.

Întreaga nebunie a bulbilor de lalea a ajuns la apogeu în momentul în care ajunseseră să fie vânduţi şi cumpăraţi cu sume exorbitante. Şi vorbim despre bulbi, nici măcar despre florile în sine. Se achiziţionau bulbii cu gândul de-a ajunge cândva să înflorească. Au existat persoane care au cheltuit salarii întregi pentru un singur bulb. Se spune că un marinar a confundat, la un moment dat, un bulb de lalea cu o ceapă şi l-a mâncat la micul dejun, împingând astfel spre faliment întreaga familie, care-şi cheltuise toate economiile pe valorosul bulb.

Cele mai scumpe lalele

Pentru prima dată în Europa, exista preocuparea de-a investi în ceva ce nu putea fi folosit în momentul achiziţiei, ci era considerată o investiţie pe viitor. Având în vedere că exista o cerere foarte mare pentru aşa ceva, au apărut peste noapte şi designerii florali, cei care cultivau lalele şi formau noi nuanţe şi încrucişări de specii.

Astfel, au luat naştere nişte lalele devenite faimoase, pe nume Admiralul, Generalul şi chiar Alexandru cel Mare. Ce anume creştea valoare unui bulb? Culoarea florilor. Lalelele uni (denumite Couleren) valorau cel mai puţin, în timp ce florile roşii sau roz cu dunguliţe albe (Rosen) sau cele violet cu alb (Violetten) erau la mare căutare.

Până să afle olandezii despre adevărata cauză a frumuseţii celor mai valoroşi bulbi de lalea, îi vindeau la licitaţii pe sume enorme. Infecţia respectivă era accidentală, evident, lucru care a crescut şi mai mult valoarea bulbilor virusaţi.

De la succes la ruină

În noiembrie 1636, cererea pentru bulbii de lalea era atât de mare, încât până şi cei uni, obişnuiţi ajunseseră să coste salarii întregi. De fapt, se întocmeau contracte pentru cumpărarea şi vinderea bulbilor din sezonul viitor. Dar, aşa cum era şi de aşteptat, lucrurile au scăpat de sub control.

Oamenii ajunseseră să speculeze cu privire la nişte bulbi pe care nu-i văzuseră în viaţa lor, banii care circulau între producători, crescători, vânzători şi cumpărători erau atât de mari, încât, în februarie 1637, întreaga piaţă a colapsat. Într-o bună zi, cumpărătorii nu s-au mai prezentat la licitaţii, în Haarlem, ceea ce a declanşat o reacţie în lanţ. Întreaga manie a bulbilor de lalea a dispărut peste noapte. Preţurile au scăzut substanţial, spre încântarea celor care criticau decadenţa la care se ajunsese.

Surprinzător sau nu, economia olandeză n-a suferit simţitor. După perioada respectivă, oamenii de afaceri au schimbat, totuşi, modul de-a opera. Dacă, până atunci, o simplă înţelegere verbală sau o strângere de mână era de-ajuns pentru a se înţelege cu privire la culturile florale viitoare, de-atunci concurenţa s-a intensificat şi fiecare avea grijă doar de propriile interese. Cam ca-n ziua de azi, nu?