Povestea pilotului care arunca dulciuri copiilor, din avionul lui, în timpul războiului

La vreo trei ani după ce Armata Roşie a ieşit învingătoare în Europa, întreaga lume s-a confruntat cu o criză internaţională de proporţii din cauza Războiului Rece. Uniunea Sovietică a blocat străzi, şine de tren şi orice alte căi de acces pe care vesticii le controlau în Berlin. Iar reacţia occidentalilor a constat într-o adevărată campania de ajutorare a populaţiei din Berlin cu alimente, apă şi medicamente. Unul dintre piloţii care a participat la acea mişcare s-a numit Gail Halvorsen, însă el a găsit propriul mod de-a aduce un zâmbet pe chipul celor din Berlin.

Când se afla în timpul lui liber, Gail mergea prin Berlin şi făcea filmuleţe cu o cameră pe care o avea la bordul aeronavei sale. Într-o bună zi, pilotul a dat peste nişte copii adunaţi ca să privească avionul său cum ateriza. S-a apropiat de ei şi le-a oferit un pachet de gumă de mestecat pe care-l avea prin buzunar. Cei mici s-au îmbulzit să ia gumele şi apoi să le împartă între ei. Cei la care nu ajunsese nimic s-au mulţumit, într-un final, doar cu învelişul gumei de mestecat, pe care-l miroseau încântaţi.

Emoţionat de reacţia copiilor, Halvorsen le-a promis copiilor că se va întoarce, cât de curând, cu mai multe dulciuri. În timp ce se pregătea să plece, unul dintre copii l-a întrebat cum vor ştii copiii că unul dintre avioanele de pe cer va fi al lui, iar acesta i-a spus că, pentru a-l recunoaşte, îşi va mişca într-o parte şi-n alta aripile.

A doua zi, exact cum promisese, Gail a mişcat puţin avionul aflat în aer şi apoi a dat drumul la o mulţime de ciocolăţele legate cu batiste, pentru a servi drept paraşute. Şi pilotul a continuat să facă la fel în fiecare zi. La puţin timp după ce pilotul începuse întreaga operaţiune de dăruit dulciuri copiilor, la baza aeriană au apărut tot mai multe scrisori adresate „Unchiului cu aripi mişcătoare”, „Unchiului-Ciocolată” sau „Zburătorului cu ciocolata”. Gail avea deja admiratorii săi, care-i mulţumeau pentru dulciurile care cădeau zilnic din cer.

Comandantul lui Halvorsen n-a privit cu ochi buni întreaga poveste despre pilot şi copii, mai ales că ajunsese atât de cunoscută local, încât a fost dată la Ştiri. Totuşi, şeful şefului, generalul William H. Tunner, a fost foarte încântat de gestul pilotului şi de amploarea pe care o luase gestul său generos. Astfel, a dispus începerea unui serviciu oficial, care consta în aruncarea din avion a unei cantităţi mai mari de ciocolată şi bomboane pentru copii.

După ce ştirea a ajuns şi-n Statele Unite, copiii americani au început să-şi doneze dulciurile Forţelor Aeriene Americane, pentru a fi aruncare deasupra Berlinului pentru copiii de-acolo. Mai mult, diverşi producători americani de dulciuri s-au aliat iniţiativei, punând şi ei la dispoziţie deserturi pentru cei mici, afectaţi de război.

Într-un final, peste 23 de tone de bomboane şi ciocolăţele fuseseră aruncate deasupra Berlinului, iar operaţiunea cu pricina a fost una dintre cele mai de succes campanii americane.