De ce l-au transformat comuniştii pe Moş Crăciun în Moş Gerilă. Cum erau Sărbătorile de iarnă în vremea lui Ceauşescu
Dincolo de faptul că nu avea nimic din fastul pe care îl are astăzi, Crăciunul în perioada regimului comunist a fost marcat şi de numeroase lipsuri, iar produse pe care astăzi le găsim la discreţie precum portocalele şi bananele erau atunci procurate „pe sub mână” sau după stat la cozi interminabile.
Sărbătorile de iarnă în perioada lui Ceauşescu erau la fel de austere ca întreaga perioadă comunistă. Izul de sărbătoare începea, de obicei, după intrarea copiilor în vacanţa de iarnă, în jurul datei de 22 decembrie. Zilele de Crăciun erau lucrătoare, iar amenajarea pomului de iarnă, cum i se spunea atunci bradului, începea după 27 decembrie. Oamenii păstrau de la an la an globuleţele şi hârtia creponată necesare pentru împodobirea bradului. Cei care îl amenajau mai devreme evitau instalaţiile de iluminat, pentru a nu atrage atenţia, sau îl ţineau departe de ferestre. Pentru mesele de Sărbători, mâncarea era greu de găsit şi an de an se formau cozi interminabile când la Alimentara sau la Aprozar se aduceau banane sau portocale. Pentru carnea de porc, mulţi orăşeni se bazau pe rudele sau prietenii de la ţară sau stăteau la cozile de tristă amintire.
Copiii primeau cadouri de la Moş Gerilă
În timpul comunismului, vreme de câteva decenii bune, Moş Crăciun a fost cunoscut ca Moş Gerilă. Decizia ca moşul cu barbă albă să fie numit astfel era menită să îl şteargă pe Moş Crăciun din conştiinţa colectivă. În comunism, Moş Gerilă venea la copii în ultimele nopţi din an, pe 30 sau 31 decembrie. Mai mult, Moş Gerilă avea şi „calităţi” de activist de partid. În fabrici şi uzine se organizau Serbările Pomului de Iarnă, unde copiii erau chemaţi în faţa Moşului pentru a spune poezii, fiind răsplătiţi cu pungi cu dulciuri. Iată o mostră de astfel de poezie adresată Moşului în acea perioadă: „Moş Gerilă, toţi îmi spun/ Că eşti darnic şi eşti bun/ Dar să ştii mai din’ainte/ C-am fost băieţel cuminte/, Şi mai spun aşa să ştii/ Ca eu nu-ţi cer jucării/Cum ţi-ar cere şi alţi copii/, Însă nu m-aş supăra/, Dacă tot mi-ai da ceva”.
În revista „Cutezătorii” din anii 80, sărbătorile de iarnă erau descrise astfel: „Anotimpul alb, zilele care au mai rămas pînă la sfîrşitului anului calendaristic poartă gîndurile copiilor de la bradul frumos împodobit ce scînteiază în lumina jocului de artificii, la sacul plin cu daruri al luiMoş Gerilă, pe care-l întîmpină cu voioşia cîntecului, cu fapte frumoase, cu notele bune şi foarte bune din carnetul de elev. Surprizele care-i aşteaptă sînt multe şi foarte plăcute căci societatea noastră s-a îngrijit din vreme ca cei aproape 4,2 milioane de copii ai ţării să aibă o vacanţă plină de bucurii, iar tradiţionalele sărbători ale pomului de iarnă să fie mai strălucitoare ca oricînd. Anul 1979, anul Congresului al XII-lea al partidului şi al celei de a 35-a aniversări a eliberării patriei, a fost un an în care şi munca părinţilor a fost mai bună”.
Foto: adevarul.ro, historia.ro
