Cornelia Toma, ocrotitoarea persoanelor cu dizabilităţi
Puţini oameni ştiu ce înseamnă să îngrijeşti bolnavii cu dizabilităţi. Fără o inimă mare şi rezistenţă la stres, chiar şi atunci când un pacient îşi dă ultima suflare cu tine de faţă, n-ai şanse de izbândă. La concluzia asta am ajuns ascultând povestea Corneliei Toma, o doamnă distinsă care oferă alinare sufletelor chinuite de boli grave.
În fiecare dimineaţă,Cornelia Cristina Toma este aşteptată cu nerăbdare de bolnavii cu diverse afecţiuni fizice,mentale şi senzoriale pe care îi are în grijă. Vocea ei şi căldura pe care o emană atunci când apare la serviciu se îmbină armonios sub forma unei raze de speranţă nepreţuite pentru cei cărora soarta pare că le-a pecetluit destinul în mrejele durerii.După ce-i vizitează pe fiecare şi se asigură că au parte de cele mai bune condiţii posibile,începe nebunia:telefoanele sună întruna,se ocupă de acte,de aprovizionare şi,pe scurt,de tot ceea ce este nevoie,astfel încât treburile să meargă brici.Acum aproximativ opt ani,Cornelia a lucrat la o bancă şi,după cum povesteşte ea,nu s-a simţit deloc bine în această ipostază. Aşa că,în urma unui eveniment nefericit din viaţa ei,care a întristat-o şi a cufundat-o în depresie,a hotărât că e cazul să facă o schimbare.„Îmi place să stau printre oameni,să le ascult necazurile şi să fac tot ce-mi stă în putinţă să le fiu aproape la nevoie. N-am regretat vreodată decizia luată şi am luat totul ca pe o provocare“,povesteşte ea.
Emoţiile începutului s-au contorizat destul de repede în griji şi oboseală,ore petrecute la capătul suferinzilor,stres şi situaţii care mai de care mai complicate. Dar Cristina nu s-a temut să le ţină piept necazurilor şi a încercat să găsească mereu cea mai bună soluţie.„Viaţa într-un astfel de centru este plină de peripeţii,uneori chiar viaţa ta poate fi pusă în pericol,dar nimic nu se compară cu momentele în care o fetiţă îţi spune că nu mănâncă dacă n-o ţii de mânuţa firavă sau când o bătrână te aşteaptă s-o încurajezi cu o sărutare pe obrazul umbrit de amar şi de supărare“,mărturiseşte protagonista noastră.
La un moment dat,ea s-a angajat ca director administrativ la un spital,dar i s-a restructurat postul şi a ştiut că acest lucru este un semn menit s-o facă să se întoarcă şi să nu mai plece de lângă bolnavii de la centru. Chiar dacă beneficiază de ajutorul multor oameni cu suflet mare şi al autorităţilor din zonă,Cornelia consideră că s-ar mai putea face multe pentru persoanele cu dizabilităţi,dar,din păcate,fondurile nu sunt suficiente.
„Nu pot să mulţumesc pe toată lumea,dar îmi dau silinţa să-mi fac treaba cât pot de bine. De când lucrez în această instituţie,am învăţat un lucru foarte important,şi anume că,indiferent de starea materială şi de studiile ori experienţele inedite pe care le avem,boala nu iartă pe nimeni,aşa că n-ar trebui să uităm nicicând ce contează cu adevărat de-a lungul vieţii“,încheie ea.
Votează povestea preferată şi poţi câştiga!
Trimite SMS la 1399 cu textul
,pentru povestea femeii care este ocrotitoarea persoanelor cu dizabilităţi.
Eşti înscris automat la tragerea la sorţi pentru unul dintre cele 5 premii-surpriză.Costul unui SMS este de 0,30 euro şi este valabilîn reţelele Orange,Vodafone şi Cosmote.
